Emoția este impecabilă și ritmul e bine ales. Personajele foarte umane. Sinceritate cam câtă încape în ultimele 2 decenii de produse de la Hollywood puse cap la cap. Dar nope, nu e destul de estetic sau curajos cât să conteze ca Cinema.

„Boyhood” poate functiona si ca road-movie. In schimb prefera sa fie un biopic onorabil, fara a distanta publicul. Si ceea ce face si mai interesant filmul nu este notiunea pe care se bazeaza, ci mai degraba naturaletea prin care se transmit imaginile.

In simplitatea si naturaletea lui, Boyhood este o poveste eterna, cu termen de valabilitate neliminat.

Desi Boyhood nu pare decat chintesenta unei copilarii americane obisnuite, ea e cat se poate de realista, de contemporana si pusa in termeni extrem de civilizati, poate cei mai civilizati din ce a cunoscut omenirea pana acum.

Ar fi multe probabil de spus despre Boyhood, dar precum viața, este genul de film ce trebuie trăit pentru a-l înțelege pe deplin.

Foarte simplu în mizanscenă şi în montaj – pe cît de intrepid e Linklater ca experimentator, pe atît e aici de bazic-clasic (plan-contraplan) în privinţele astea –, Boyhood e aproape fără cusur în specia sa de realism.

Boyhood […] rămîne un proiect impresionant, dar mai mult prin datele sale tehnice, fiindcă a fost realizat, decît prin ceea ce ajunge să spună prin întîmplările așezate pe ecran.

Ca de obicei la Linklater, Boyhood este profund într-un mod atât de obișnuit încât temele sale seriose par nonșalante, fără efort. Acest film v-ar putea face să plângeți din motive pe care n-ați putea să le explicați.

Un film indie așa cum nu s-a mai văzut vreodată.

Boyhood este un film despre maturizare, dar unul așa cum nu s-a mai facut până acum.

Filmul se termină și genericele de final curg iar tu te întrebi același lucru ca în serile petrecute cu prietenii tăi dragi: când a trecut timpul?

O prezentare intimă și extraordinară a modului în care se scurge viața și un film excepțional și neconvențional în care nu se petrec prea multe lucruri. Niciodată atât de puțin nu a însemnat atât de mult.

Aceștia sunt oameni pe care-i știi, poate chiar oameni ca tine.

Un film pe care-l iubesc mai mult decât pot exprima. Și cu greu se poate găsi un lucru mai bun și mai nobil decât dragostea, pe care un film să-l poată transmite.

Niciun părinte nu va putea rămâne neimpresionat de frumusețea tulburătoare a celui mai recent film al lui Linklater, o capodoperă cu unele defecte, dar emoționantă…

un film care-și merită locul în capsula culturală a timpului.

incredibila cronică a lui Linklater reprezintă o realizare cinematografică fără precedent în istoria filmelor de ficțiune.

Filmul lui Linklater reprezintă o realizare extraordinară – duios, amuzant, inteligent și meditativ, plin de căldură și de bunătate.

Cea de-a treia capodoperă a lui Linklater în ultimii zece ani n-ar trebui să-i impresioneze decât pe cei care au fost vreodată ruda cuiva, sau copilul, părintele, iubitul/iubita sau prietenul/prietena cuiva.

Și cu tristețe te gândești că n-ai mai vrea ca Boyhood să se mai termine; o realizare atât de remarcabilă încât nu va fi uitată prea curând.

Probabil că niciodată drumul de la copilărie până la colegiu nu a fost prezentat atât de coerent și de convingător așa cum a făcut Richard Linklater într-un film care poate fi văzut pe scene, dar care reprezintă ceva cu adevărat special luat în întregime.