Desi nu identificam presiunea din “All the King’s Men” sau nonsalanta specifica “The City Man”, este placut sa prizezi inca o portie de coruptie cum numai un scenariu politist o poate imagina. Ignorand inspiratia din realitate, “Broken City” merita o vizionare recomandata nostalgicilor.

Filmul lui Allan Hughes, aflat la primul lungmetraj regizat fără ajutorul fratelui său Albert, alături de care a semnat From Hell şi The Book of Eli, promitea mult şi s-a dovedit o combinaţie din care nu rămâne nimic mai mult decât interpretări bune şi imaginea excelentă a lui Ben Seresin (Piraţii din Caraibe, Transformers: Revenge of the Fallen), care dă o atmosferă captivantă a unui New York sumbru şi alienant.

Maiestria orasului New York, rolul (atat de cunoscut) de politist facut de Walberg, vocea de lider a lui Crowe si puternica feminitate si elengata a lui Catherine Zeta cresc mult nota unui film pe care o sa-l vezi o data, o sa-l intelegi din prima, si o sa fie doar un alt film bifat in lista ta cu actori preferati.

A adăuga câțiva actori cu renume în situații în care CV-ul lor ar spune că se simt confortabil nu înseamnă neapărat că vei realiza un cinema de calitate.

Broken City aruncă actori cunoscuți într-o furtună de clișee și îi lasă să se irosească.

Filmul se îngroapă în propriile mașinațiuni politice și în mare irosește munca actorilor Mark Wahlberg și Russell Crowe.

Nu sunt multe surprize în Broken City, în ciuda misterelor confuze.

Cu o distribuție bună, dar un thriller neconvingător despre corupție.

Interpretările sunt oarecum exagerate, dar uneori exagerarea este potrivită.

Nu pot spune cu adevărat dacă Broken City este bun de ceva, dar pot susține cu tărie că te vei simți bine chiar dacă scenariul este foarte slab.

Adevărul este că de mult nu mai suntem revoltați de aceste crime, nu pentru că nu s-ar întâmpla, ci pentru că versiunea reală este mult mai interesantă.