Oricum ar fi, e cinema, şi nu teatru la conservă: conflictele nu sînt dramatizate doar verbal, ci şi prin scriitura cinematografică a lui Polanski – prin felul în care e făcută împărţirea în cadre şi prin felul în care sînt compuse acestea

Atitudinea exagerată a actorilor în interpretare (cu o menţiune specială pentru Jodie Foster), completată de greutatea (intelectuală a) celor mai multe replici, fac acest film prea sfătos. E ca şi cum ai avea un discurs despre existenţa umană şi despre una din formele sale de organizare – familia -, un discurs care e bine legat în forma sa scrisă, ca eseu. Însă naturaleţea eseistică şi naturaleţea cinematografică au forme de organizare diferite. Şi faptul că într-o poveste cinematografică simţi umbra încercării scrise, umbra eseului, te face să baţi în retragere, deoarece filmul devine o lecţie, un recital pe o temă dată.

Noul film al lui Roman Polanski se dovedeşte a fi neaşteptat de comic şi de acid, aproape incredibil de eterogen în comparaţie cu precedentul său film The Ghost Writer.

Carnage e genul de film după care o să ieşiţi la un pahar cu prietenii şi o să discutaţi care dintre voi e care personaj (şi o să vă amuzaţi aproape la fel de mult ca la film). De neratat!

Carnage nu este cu siguranţă printre cele mai bune filme ale lui Roman Polanski, dar ridică o temă interesantă, cea a relaţiilor interumane, dezvăluind ipocrizia care se ascunde de multe ori în spatele unui zâmbet sau un gest frumos.

Inspirat dintr-o piesa de teatru scrisa in 2006 si adaptata pe scenele din mai multe tari, chiar si in Romania, Carnage este dovada ca acolo unde ai actori mari si dialog suculent nu e nevoie de decor sau actiune pentru a face un film extraordinar de bun.

Carnage este o comedie foarte reusita, un must-see pentru cuplurile casatorite, pentru cuplurile cu relatii de multa vreme si pentru oricine are o doza de autoironie in sange in ceea ce priveste relatiile interumane.

Piesa Yasminei Reza transpusa pe ecran de Roman Polanski da un film intimist in care accentul cade mai mult pe jocul actorilor decat pe resorturile intime ale reglajului social. Chiar daca textul se construieste pe distrugerea gradata a dialogului conventional, politicos dintre personaje, punctul forte al filmului sunt interpretii – Jodie Foster, Kate Winslet, Christoph Waltz si John C. Reilly.

Dacă apreciezi comediile de conţinut, şi te poţi lipsi de gaguri, dacă eşti spontan, şi ştii să dai replica, sau admiri din umbră răspunsurile caustice, dar isteţe ale unora, în concluzie dacă eşti un om al cuvântului rostit, şi-ţi place să filozofezi sau te interesează hermeneutica, limbajul corpului şi tehnicile de stăpânire de sine, eşti spectatorul ideal pentru acest film.

Roman Polanski reuseste in acest film, a carui actiune se desfasoara sub ochii nostri, in timp real, sa dea jos de pe personajele povestii, hainele poleite ale lustrului convenientelor sociale si ale coniventelor familiale. Iar ceea ce ramane la vedere, acea goliciune a sentimentelor, acea incapacitate de intelegere, iubire si respect pentru ceilalti si implicit pentru tine si nu in cele din urma – dramatica superficialitate si fragilitate a procesului de educatie in sanul familiilor – conduce la o comedie satirica cu puternice accente tragice.

Carnage este o comedie îndrăzneață, cu o distribuție aleasă perfect

Dacă vreți să vedeți un exercițiu pur de actorie, cel mai probabil Carnage vă va face fericiți

Un cvartet de interpretări perfecte, de la niște actori aflați în cea mai bună formă a carierei lor

teren de joacă pentru actori, cu Winslet și Foster, captând atenția cu interpretările lor ridicol de grozave

Un material de genul acesta nu va încălzi niciodată inima nimănui, dar, realizat atât de bine ca aici, o astfel de farsă verbală nemiloasă poate provoca cu siguranță o satisfacție amară.

Își câștigă porția sa de râsete.

Interesul lui Polanski pentru piesa de teatru are sens, dar adevăratul star aici este directorul de casting.

Nimic nu are sens în lumea plină de o batjocură țipătoare a lui Reza.

Carnage își ratează cu mult ținta.

Actorii (…) par că într-adevăr se distrează.

rareori, filmul face vreun pas greșit.

Nu este nimic în neregulă cu filmul Carnage, versiunea de film a piesei de teatru câştigătoare a premiului Tony, God of Carnage, de Yasmina Reza. Dar, totodată, nu e nimic în regulă cu acest film.

Acesta nu este un film memorabil, dar Polanski îşi foloseşte atuurile pentru a-l pune în scenă, oferind impresia că actorii chiar se simt bine.

Priceperea lui Roman Polanski de a realiza filme în spaţii mici este evidentă în adaptarea sa a piesei de teatru a Yasminei Reza.