Dupa Wedding Crashers (la care am ras foarte mult), David Dobkin face un film in care ii confrunta pe Jason Bateman si pe Ryan Reynolds. Adaugam faptul ca joaca si Olivia Wilde (care se mai si dezbraca pe deasupra), dar si faptul ca avem un subiect destul de interesant: doi oameni isi schimba rolurile si tot nu ajungem la un film peste nota 6.

Duceti-va, by all means, sa vedeti The Change-Up. Chiar daca nu o sa iesiti din sala tinandu-va de burta de la atata ras, sunt extrem de multe momente foarte savuroase in film, plecand de la gag-uri fizice si limbaj fara perdea, la ironii mai subtile care tin de situatiile putin probabile in care practic nu esti tu cel care isi traieste viata… ci celalalt.

Filmul The Change-Up incepe atat de prost incat vrei sa parasesti sala de cinema dupa primele minute ale vizionarii. Printr-un fenomen ciudat, filmul te prinde in panza povestii si incepe sa-ti placa, ba chiar sa te amuze in ciuda umorului fortat, a fazelor exagerate si a scenelor cam de prost gust pe alocuri.

Dacă aş fi… tu? reuşeşte cumva să-şi depăşească posibila condiţie de simplu remake aducând şi emoţie, şi umor şocant şi surprize plăcute într-un melanj cât se poate de inegal, dar foarte potrivit pentru o vizită de weekend la cinema, în compania unor buni prieteni care nu se sperie când prin aer zboară scutece…

Acest film are o părere proastă despre bărbați, o părere și mai proastă despre femei și cea mai proastă părere despre nivelul de inteligență al publicului său.

Partea amuzantă a filmului este când îi vezi pe Reynolds și pe Bateman inversându-și personajele și, prin urmare, distrugându-și reciproc viețile.

Familiaritatea cu filmele în care personajele își schimbă corpurile între ele și cu comediile lui Judd Apatow este o condiție indispensabilă pentru a înțelege această slabă imitație a unui film de Apatow.

Bateman și Reynolds fac ca The Change-Up să pară chiar mai bun decât este în realitate. Filmul ăsta ar fi nimic fără ei.

Cel puțin, premiza acestui film o întrece în dezgust și blasfemie pe cea a lui The Hangover.

Filmul, regizat de David Dobkin, cel care a făcut și Wedding Crashers, nu e foarte bun. De fapt, în mare parte pare făcut de o mână de amatori și e chiar respingător.

La un moment-dat spre finalul filmului, Dobkin ia o decizie bună de a ne arăta adevărații Mitch și Dave, chiar dacă există încă acea inversiune a personajelor și unul joacă rolul celuilalt. Este una dintre cele mai eficiente scene din tot filmul, dar se întâmplă o singură dată.

The Change-Up recurge la umorul de toaletă punându-și personajele, la propriu, pe wc-u, în încercarea timidă de a ține pasul cu comediile cu rating R din ultima vreme. Iar rezultatul cam pute.

Nu urăsc filmul ăsta pentru că nu ar fi amuzant, deși nu e. Nu urăsc filmul ăsta pentru că ar fi cu niște actori care nu-mi plac. Întâmplarea face să fiu fan atât al lui Jason Bateman cât și al lui Ryan Reynolds. Motivul pentru care urăsc filmul ăsta este felul în care a fost filmat, fără absolut niciun scop în minte.

The Change-Up, chiar dacă mai șchioapătă spre final, are mai multe momente plăcute decât gafe.

În mod surprinzător, sunt câteva personaje secundare care ies în evidență și ne oferă o imagine de ansamblu asupra vieților sociale ale celor doi bărbați din rolurile principale.

În ciuda faptului că a avut unele dintre cele mai proaste afișe și obiecte promoționale pe care le-am văzut vreodată, The Change-Up este chiar amuzant.

Acesta e unul din momentele în care simțul meu al umorului nu s-a sincronizat deloc cu cel al regizorului David Dobkin sau cu cel al scenariștilor Jon Lucas și Scott Moore. Mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni care l-au găsit ilar de amuzant, dar pe mine doar m-a enervat de la un anumit moment.