Colectiv este un film în primul rând obiectiv, despre oameni care ei înșiși au pus obiectivitatea mai presus de orice.

Este un film manifest, un film (si) politic, fara ca acest lucru sa fie unul rusinos.

Amestecul de revoltă şi lacrimi, tremurul mâinilor, vocile care, în ciuda emoţiei, formulează întrebări, încearcă răspunsuri. Frigul nopţii, imagini care nu se şterg şi o stare cretină pe care n-are nici un sens să încerci să o descrii.

Sunt scene emoționante, teribil de intense, de lungimi atent decupate pentru a evita sentimentalismul și cu un ritm care inspiră calm și care sugerează tulburări interioare profunde, de neșters. Ele reamintesc în permanență de unde a pornit totul și ce nu trebuie uitat niciodată.

Are un ritm rapid, care comunică presiunea spectatorului.

O prezentare captivantă, deznădăjduită a injustiției instituționale.