Aceasta este o încercare oribilă și prost concepută de a face un New York modern să arate ca în It’s A Wonderful Life.

Infatuat, leneș și neglijent de manipulativ.

Cele cinci etape ale durerii se aplică uneori și atunci când scrii recenzia unui film, doar că de regulă eu săr peste negare, rareori ajung la acceptare și în general ajung doar la furie, unde m-a și condus „Collateral Beauty.”

Nu cred c-am mai văzut anul acesta un film care reușește atât de bine să se transforme într-o adevărată mizerie în ultimele sale minute, încât anulează orice mic lucru bun ar fi avut.

E aproape imposibil să faci un film fără nimic bun în el, dar această melodramă reușește să obțină 0 stele din 4

e suficient de prost încât ți-ai fi dorit să fie chiar mai prost.

Cu toate piesele la locul lor, intriga devine previzibilă.

Collateral Beauty este un film de neînțeles, un film atât de nerăbdător să ajungă la anumite momente încât trece peste orice urmă de logică pentru a le bifa.

Acești actori sunt prea buni pentru a fi anulați cu totul de un material atât de prost

Eșeuează să impresioneze și nu conține absolut nimic frumos autentic pentru a merita osteneala.

La final, am țipat așa cum urșii polari se presupune c-ar trebui să țipe atunci când li se lipește limba de gheață din cauza gerului.

o distribuție supracalificată