Deşi bine ritmat şi construit, cu haosul creat de pericolul nevăzut redat în cele mai mici detalii, Contagion face cumva şi nu-şi implică spectatorul. Să fie starurile de vină?

Soderbergh ştie exact cum să ne arate cât de mici suntem pe planeta asta şi mai ales cât de vulnerabili

Contagion este extrem de coerent, nu bate câmpii, nu pierde timpul şi transmite mesajul (omul e un produs teribil de perisabil) cu atâta claritate şi atât de eficient încât la fiecare acces de tuse din sală ajungi să sari din scaun mai ceva ca la un film horror.

Un film-catastrofă şaptezecist adaptat la viteza şi/sau impersonalitatea SMS-ului (fiica personajului lui Damon îşi informează prietenul printr-un emoticon în legătură cu starea sufletească a tatălui ei), a viralului şi a turbo-globe-trotting-ului practicat de noua specie de mondo-thriller reprezentată de Syriana sau de Bourne, filmul îşi exprimă inteligent epoca.

Steven Soderbergh este un regizor pe placul meu, iar dacă vezi “Contagion” o să-ţi dai seama cam din primele 15 minute că este un film pe măsura numelor actorilor şi pe măsura regizorului.

Contagion este un film ce merita vazut pentru a intra putin in atmosfera unei eventuale epidemii mondiale, ce poti face in caz de asa ceva, ce nu poti face si multe dileme morale pentru care puteti sacrifica 190 de minute.

Contagion e un film destul de periculos: te infectezi repede cu virusul placerii vizionarii, dar cel mai tare te va lovi doza de realism cu care e tratat subiectul unui alt film apocaliptic. Da, e infricosator ca un virus poate pune capat capat unei natiuni intregi, dar Contagion nu numai ca te invata ca nu e bine sa pui mana la gura dupa ce abia ai coborat din autobuz, dar e si oarecum reconfortant in ideea ca exista atatea institutii care vor gasi la un moment dat un leac pentru epidemii misterioase…sau nu.

Filmul este plin de tensiune și de interpretări memorabile de la o distribuție excepțională.

Acesta este un thriller medical despre o pandemie virală, care te va speria profund.

Acest thriller inteligent și înspăimântător al lui Soderbergh despre plăgi contemporane – un virus ucigaș, teamă, un blogger fără scrupule – este atât de nemilos ca și maladia la apogeu.

Contagion este un film realist, fără însă să exceleze, despre o epidemie globală.

Noul thriller al lui Soderbergh spune o poveste din timpul nostru, despre o amenințare înfricoșătoare și teamă fără control. Ne prezintă o pandemie globală, un virus letal care se răspândește ca vântul și ucide fără urmă de milă. Asta poate că nu se încadrează la definiția convențională a divertismentului, dar cu siguranță îți captează atenția la ceea ce se petrece pe ecran.

Filmul este încântător doar în scenele de la început, când camerele de filmat ale lui Soderbergh localizează microbi peste tot – nu atinge alunele alea!

Contagion este bine montat și filmat, totuși, la fel ca virusul, își pierde din constanță pe parcurs.

Filmul îți dă furnicături pe șira spinării – nu doar pentru că te sperie până în măduva oaselor, ci pentru că este pur, incisiv și reprezintă un exemplu de cinema revigorant, așa cum numai Soderbergh poate crea.

Filmul este deseori foarte tensionat și intens. Este una dintre cele mai inteligente pelicule de acest gen lansate recent de Warner Bros., chiar dacă una cu mai mult creier decât suflet.

Poți uita teama din filmele horror lansate recent ca Fright Night sau Afraid of the Dark. Dacă într-adevăr vrei să fi terifiat, primele 30 de minute din Contagion își fac treaba foarte bine.

Tema filmului este solidă, dar îi lipsește implicarea emoțională.

Când boala care spulberă omenirea are mai multă personalitate – și un trecut – decât un Matt Damon plângăcios sau fiica sa imună, atunci scenariul tău are o problemă.

Acțiunea prea rapidă se dovedește a fi prea toxică pentru niște personaje atât de slab conturate.