monştrii lui Burton devin, din subiecte de dezbatere asupra nobleţei umanităţii, nişte simple atracţii de circ. Se poate spune, aşadar (patetic vorbind), că Burton şi-a trădat „ciudaţii”.

Personajele principale dispar din actiune perioade lungi de timp, fara a li se simti lipsa de cele mai multe ori, iar cand reapar relevanta sau motivatia lor este inconsistenta si fara suport. Personajele secundare – aparitii bizare sunt complet nedezvoltate si nu li se ofera oportunitatea sa interactioneze intre ele pentru a-si contura personalitatile si a stabili relatii.

Cunoscatorii ghicesc atunci ca Dark Shadows bucura, surprinde si amuza cot la cot cu dezamagirea. Depinde in ce tribuna doresti sa te afli.

Asa cum ne-a obisnuit deja, Tim Burton ne deschide un nou orizont fantastic si ne ofera o noua nebunie simpatica, destul de cumintica totusi.

Dark Shadows este un film savuros, cu momentele sale bune, dar care si dezamageste.

Dark Shadows este umbra întunecată a unei umbre narative, dar una volatilă, ludică și ușor de…încorporat.

un Burton nefocalizat, de o kinkiness care nu merge prea mult în adîncime, cu mai multe personaje decît poate dezvolta decent (băieţelul familiei, tatăl acestuia), cu prea multă intrigă (povestea tragică a relaţiei băieţelului cu mama sa) şi prea puţin subtext, şi cu o prea mare slăbiciune pentru glumiţa aflată momentan cel mai la îndemînă.

Tim Burton pare că s-a blocat în rutina de la Hollywood.

o scenografie și niște costume realizate la perfecție aflate în căutarea unei povești.

Totul pare fals și exagerat; ce era odată proaspăt și strălucitor, acum e plictisitor și banal.

În cele din urmă, parcă prefer vampirii în vârstă de sute de ani și sexualitatea din True Blood decât din Dark Shadows, dar cu siguranță mi-a plăcut filmul și chiar m-am distrat puțin privindu-l.

În ciuda competenţei vizuale, filmul rămâne nedospit, potrivindu-i-se descrierea pe care Barnabas o face unui episod din Scooby-Doo: „a very silly play”. După 20 de ani de relaţie, e timpul ca Tim Burton şi Johnny Depp să înceapă să se vadă şi cu alţi oameni, iar Dark Shadows e o dovadă bună în acest sens.

Dark Shadows nu se numără printre cele mai bune realizări ale lui Burton, dar este foarte plăcut, construit grandios din punct de vedere vizual şi, în ciuda subiectului sumbru şi violent pe alocuri, este surprinzător de entuziasmant.

Dark Shadows, un triunghi amoros, este, în esenţă, creat în spiritul unei telenovele. Dar adevărata poveste de dragoste este între Johnny Depp şi spectatorii care încă sunt vrăjiţi de performanţa acestuia.

Scenaristul Seth Grahame-Smith încearcă să concentreze 1.225 de episoade într-un scenariu coerent de 112 minute. Eşuează. Iar Burton nu este de niciun ajutor.

Noul film al lui Tim Burton, Dark Shadows, este plin de căi fără ieşire, o producţie elegantă căreia îi lipseşte exact elementul central.

Tim Burton se joacă practic cu acelaşi stil macabru al său, dar care are acum un efect previzibil.

O îmbunătăţire faţă de Alice in Wonderland şi Charlie and the Chocolate Factory, dar nu este ceva deosebit pentru Tim.

În Dark Shadows, Johnny Depp este un vampir extrem de distractiv în rolul lui Barnabas Collins, dar slăbiciunile regizorului Tim Burton sunt povestea şi lipsa unui conflict dramatic.

Potenţialul filmului Dark Shadows îşi pierde din incisivitate la jumătate, ezitând să-şi ducă ideea până la capăt.

Nu-mi pot da seama dacă este o parodie, o comedie horror, o melodramă sau, pur şi simplu, o mare prostie. Aş tinde, totuşi, cel mai probabil către ultimul exemplu.

Cu siguranţă, Depp este suficient de amuzant. Dar, cele mai bune momente din Dark Shadows sunt deja prezentate în trailer, iar restul pare un film pe care Burton ar putea să-l facă în somn. Iar aici pare chiar că aşa a şi acţionat.

Dark Shadows are suficient material pentru a atrage măcar curiozitatea. Dar, îi lipseşte ceva care să-l facă să atingă nivelul unui film remarcabil.