Cu toate că este un film reușit, în esență nu-i decât un alt film biografic despre un eveniment tragic (de obicei pe teren american), care apar de la an la an.

Spiritul lui Irwin Allen este reînviat pentru secolul al 21-lea în acest minunat de intens film despre un dezastru care s-a întâmplat în realitate.

Tehnica filmului n-ar trebui să fie o problemă. Substanța poveștii care creează tensiunea face ca impactul narativ al lui Deepwater Horizon să aibă de suferit.

Furia și durerea pe care le simți la ieșirea din cinematograf consituie o compensație simbolică pentru eșecul justiției din realitate.

Atât în acest film cât și în precedentul său, Berg și-a făcut treaba cu o sinceritate brută, totul afișând o veridicitate uimitoare, în timp ce a arătat că își cunoaște punctele sale forte, dar și limitele.

O reprezentare fidelă și fără să fie lipsită de sens despre unul dintre cele mai mari dezastre din istoria petrolieră americană, propulasată de niște interpretări excelente.

Ce s-a întâmplat în Deepwater a fost îngrozitor și ar fi putut fi prevenit. Iar Berg i-a făcut mândri, în mare parte, pe supraviețuitorii acelei tragedii și pe familiile celor ce au pierit cu acest film entertaining care aduce oarecum istoria la viață.

Tot ceea ce contează aici este faptul că acest film consituie o transpunere realistă, fără să pară falsă, și plină de acțiune a uneia dintre cele mai mari dezastre din istoria petroliferă a Americii.

Totul pare mai degrabă făcut la comandă decât o operă de artă sau chiar o bucată de entertainment.