Acestea sunt piesa şi filmul. Un exerciţiu dramatic extrem de dificil, întrucât toată lumea cunoaşte deznodământul. Parisul e încă acolo. Suspansul nu poate ţine decât forţa replicilor.

Un film cu mult bun-simț.

Este un triumf pentru Diplomacy, în general, și un punct de referință în filmografia lui Schlöndorff, în mod particular, că reușește să ne implice atât de profund într-o conversație captivantă.

Arestrup, Dussollier și Schlöndorff ne fac să credem într-o luptă pentru Paris care nu a avut loc niciodată.

Beneficiază foarte mult de aptitudinile șlefuite din teatru ale formidabililor actori francezi Niels Arestrup și André Dussollier, care au creat rolurile chiar pe scenă.

Valoarea filmului „Diplomacy” este aceea că produce cel puțin tot la fel de multă neliniște precum alinare, făcând privitorul să rămână bântuit de gânduri de coșmar asupra a ceea ce s-ar fi putut întâmpla.

Deși știm că von Cholitz și armata germană nu au ars Parisul în întregime, mașinațiunile cu privire la acea decizie nefericită crează o dramă captivantă.