Noua aventură a lui Newt Scamander, cel mai puţin incitant film al universului Harry Potter.

Are poveste, răsturnări de situație, personaje cu șarm, culoare, efecte speciale spectaculoase, acțiune, umor, dragoste, dar și câteva momente de respiro, binevenite de altfel în economia întregului.

[…] pentru ca primul film nu a construit atat de bine lumea, sequelul este invadat de prea multe fire narative si personaje care trebuie introduse si explicate, in cele din urma tot filmul pierzand de pe urma supra-complicarii povestii, a unor personaje inutile si a firelor narative adiacente care nu duc nicaieri. Partea buna este ca Grindelwald devine salvatorul si ultima speranta a acestei francize, iar Johnny Depp capata sansa sa joace si un villain interesant.

Cam greu de ținut pasul cu scenariul, chiar și pentru un fan, însă distribuția principală a filmului și efectele 3D sunt fantastice și de neratat.

Filmul în sine reușește să reîmprospăteze printr-o abordare diferită și curajoasă un univers ce a părut că și-a găsit sfârșitul o dată cu copilăria noastră.

Vedeta principală a sequelului e însăși magia (și, în consecință, iluzia/imaginea).

Strict doar pentru fanii francizei Potter.

Are, într-adevăr, magie, precum și imagini uimitoare, dar este prea încărcat cu personaje și fire narative.

Cât de cât antrenant la început, oarecum agreabil la final, dar te va plictisi pentru mare parte din durată.

O poveste atât de încurcată, încât petreci prea mult timp încercând să descifrezi cine a făcut ceva, cui și de ce.

Un film plin de personaje, momente mărețe și un spectacol impresionant, dar tot pare cumva lipsit de forță.

Detaliile arhitecturale ale lui JK Rowling sunt copleșitoare ca întotdeauna.

Filmul are un impresionant nivel de detaliu vizual și de invetivitate.

Faptul că filmul rămâne ademenitor în pofida eroului său palid spune multe despre puterea lui Rowling ca scriitoare.