Al cincilea film din serie si al treilea regizat de Justin Lin marcheaza un salt calitativ apreciabil atat din punct de vedere al consistentei narative si thrill-ului vizual cat si la nivelul coregrafiei carambolurilor auto oferite, lucru care ne face sa credem ca, cel putin in cazul sau, bugetul (125 mil $) a fost inteligent cheltuit.

Fast Five este un film pe care nu ai nici un motiv sa nu il vezi. Scenariu decent, raufacatori cu principii, eroi motivati, explozii si masini distruse, fete frumoase la tot pasul, tot ce e nevoie pentru un film de actiune ca la carte. Fanii genului vor fi vrajiti.

V-am zis, mie mi-a placut filmul, desi la un moment dat mi se parea un fel de Ocean’s Eleven cu mai multa actiune si batai. Ma asteptam totusi, sau mai bine zis voiam, sa vad mai multe curse, ca doar d-aia e Fast, nu?

Fast Five pur și simplu îți ia răsuflarea în cel mai pur stil al unui film de serie B pe steroizi.

Filmul e făcut 100% din acțiune pură, ilogică și imposibilă.

Asta înseamnă divertisment!

Aici, legile garvitației și logica narativă contează mai puțin, la fel cum nu contează unde are loc acțiunea și de ce. Aici lucrurile se întâmplă pentru că așa spun realizatorii.

A trebuit să treacă zece ani, dar iată, în sfârșit, un sequel la The Fast and the Furious care merită văzut.

Nu e în 3-D, ceea ce-l face să pară oarecum retro. Cadența a rămas una familiară: pericol, urmat de îmbrățișări, urmate de râsete, urmate de curse cu mașini. La fel ca briza de pe plajă dintr-o zi însorită, Fast Five oferă suficientă acțiune încât să te facă să intri în spiritul verii.

Nu sunt unul dintre acei critici care spun că pentru a-ți plăcea un anumit film va trebui să-i dai creierului tău o pauză, pentru că sunt de părere că acest lucru este o insultă atât la adresa cineaștilor, cât și la adresa publicului. Acest film însă nu-ți cere să nu gândești, pentru că aproape că se mândrește cu cât de ridicol este. Te provoacă să gândești și în același timp să te și distrezi în același timp și e pur și simplu uluitor.

După toate standardele normale, acesta nu poate fi considerat un film bun. Diesel e la fel de incapabil să transmită vreo emoție. Sunt multe scene care scârțâie. Iar la peste două ore, este mult prea lung. Dar e cea mai bună parte a întregii serii.

Iartă-mă Dumnezeu al tuturor criticilor de film pentru că am păcătuit: mi-a plăcut Fast Five.

Aceasta este cea mai scumpă parte a seriei și, cu siguranță, bugetul nu a fost folosit pe lecții de actorie pentru cei din distribuție.

Mi-a plăcut la nebunie. Parcă face parte din moștenirea mea genetică. Sunt programat să-mi placă mașinile hot și rapide, femeile hot și rapide… și bărbații puternici și transpirați pregătiți să mă înfrunte.

Au fost rapizi. Au fost furioși. La naiba, au fost chiar și în Tokyo. Dar oare duo-ul Vin Diesel și Paul Walker mai poate ține pasul cu acțiunea de primă clasă în Fast Five – a cincea parte a popularei francize? Pe scurt: da.