
Felicia, înainte de toate (2009)
Premieră:
11-06-2010Gen:
DramăSite oficial:
Felicia, înainte de toate (2009)Distribuitor:
Parada FilmMihaela – FilmeTari
Foarte mişto. Suficient? Nu cred, însã mã voi strãdui sã vã şi conving. Povestea este simplistã, auzeam zumzete promovând ideea de conflict între generaţii, dar eu am vãzut altceva mocnind la foc aprins: frustrare, dezamãgire, decepţie şi regret.
Mihnea Columbeanu – Cinemagia
În mâna sigură a lui Răzvan Rădulescu, Ozana reuşeşte să ducă în spinare un film ingrat de dificil, sub a cărui povară ar fi putut ceda chiar şi actori cu o experienţă incomparabil mai bogată. Falseturi nu comite, poate doar pe alocuri să fie cam stinsă şi convenţională, însă niciodată pe lângă sens – iar izbucnirea finală aduce cu adevărat lacrimi în ochi, acel monolog filmat dintr-un singur cadru, în care-i impută mamei sale tot ceea ce aceasta i-a furat în plan sufletesc. Practic, acolo se încheie sintagma filmului: Felicia îşi deplânge timpul pierdut – pierdut fiindcă alţii, care ar fi avut datoria să i-l cultive, nu şi-au găsit timp pentru asta.
Magda Georgescu – raluk
Felicia inainte de toate/First of all, Felicia este intai de toate o poveste mama – fiica. O poveste in care te recunosti si o regasesti pe mama. Poate nu in totalitate, insa in asta sta si farmecul: sa afli nuantele din povestea voastra. Iar daca nu te regasesti in actiune, ar trebui sa te consideri fericit/a, inseamna ca tu si mama ta aveti o relatie geniala.
Iulia Blaga – HotNews
Razvan Radulescu nu-si stirbeste reputatia unuia dintre cei mai buni scenaristi romani contemporani, imaginand o „intamplare simpla” care pentru cateva ore dezvaluie rani dureroase si dozand tensiunea – in ciuda aparentei lipse de ritm – pana la o descarcare electrica aproape implorata de bioritmul personajelor, dar si de al nostru. Cei doi regizori sunt, din acest punct de vedere, „cumsecade” cu spectatorul.
Mihaela Mandru – Filme-carti.ro
s-a intamplat intr-o seara infiorator de calda de vara, sa ma indragostesc, din nou, de filmul romanesc….Vinovata e Felicia inainte de toate…si umorul care a facut aceasta pelicula sa fie diferita fata de altele care, in incercarea de a reda realitatile dure pe care le traim, ignora faptul ca uneori mergem la cinema sa uitam de ele nu sa le retraim inca odata si odata…
Delia Marc – Filme-carti.ro
Am ras … Multi spectatori rad….Dar e rasul eliberator-nervos, care sparge bariera unei mari tristeti. Caci lumea mica si dramele mici ale acestei familii in casa careia intram – par banale la scara universala, insa multiplicate…formeaza lumea in care am trait si in care unii… mai traiesc. Felicia a evadat din aceasta lume, aparent, caci cordonul ombilical inca o aduce acasa an de an. In speranta ca se va regasi, ca se va intelege pe ea, ca ii va intelege si ierta pe ceilalti si ca familia o va cunoaste si intelege pe ea, cea care este cu adevarat.
Sebastian M. Ceolca – Cinefan
Desi, aparent, Felicia, inainte de toate urmareste sistematic o zi din viata unei femei, mai exact, ziua in care aceasta trebuie sa se intoarca in Olanda, tara sa adoptiva, el devine treptat, in simplitatea lui precisa, un film despre intreaga ei viata, comprimata metodic intr-o suita de planuri-secventa intense, observationale si generoase, succesiv evocatoare de claustrare asumata, intr-un emotionant (si personal) portret de familie.
Irina – metropotam
„Felicia, inainte de toate” este un film extraordinar care reuseste sa atinga coardele sensibile ale oricarui spectator. Dupa o sesiune de rasete, filmul pune pe tava dramatismul unei familii in care distanta aduce cu sine portia de nefericire. Aplaudam creatia lui Razvan Radulescu si a Melissei de Raaf, acest film in care lentoarea filmarii nu deranjeaza si in care incetineala dialogului este doar un punct de sprijin pentru a intelege mai bine mesajul filmului.
Mihaela Iancu – Liternet
Fii atentă la fiecare detaliu, ai să vezi că nimic nu e pus întâmplător acolo. Uite, şi asta ar trebui să repetăm: cum să nu mai punem lucruri de umplutură. Cască ochii. O să vezi că până şi pick-up-ul şi vinilul cu Glen Campbell nu sunt întâmplător în camera ei. Ai ascultat Bring back my yesterday? Ascult-o. Nici globul pământesc nu e înăuntru pentru că dă bine. Felicia trăieşte în Olanda de 19 ani şi mereu vine pentru două săptămâni la părinţii ei, în România. O să vezi cum vorbeşte la telefon ba în română, ba în daneză, cum e ruptă în două, nici aici, nici acolo şi cum, în clipa în care se enervează pe fostul ei soţ, Maarten, vorbeşte doar în română.
Paul Boca – ArtAct Magazine
Este, practic, un film despre nimic. Despre nimicul relaţiilor dintre mamă, fiică şi tatăl bolnav care intervine, din când în când, prin telefon, ca să o ajute pe Felicia să-şi găsească o altă cursă spre Amsterdam. Dialogurile au loc într-o limbă pe care o vorbesc toţi, dar nu o înţelege nimeni. Mama vorbeşte despre iaurtul de caise, Felicia se ceartă cu Marteen, fostul ei soţ, prin telefon, iar tatăl încearcă s-o convingă pe fiica lui să apeleze, pentru găsirea biletului, la cunoştinţele sale de dinainte de ’89, din vremea când el lucra la aeroport.
Chinezu – Chinezu.eu
Un singur cuvânt am pentru acest film: exclent. Nu vă închipuiți că e nu știu ce minune a tehnicii moderne. Ba chiar, dacă vă puteți imagina așa ceva, nu există în film nici măcar un efect special :)) Dar poate tocmai de accea ne-am uitat cu adevărat la FILM, nu la imagini :)
– Cinemas
Rădulescu şi De Raaf sunt maeştrii ai dialogului ca formă de incomunicare, cu toate redundanțele şi pauzele lor jenante, ai gesturilor abrazive care reduc intimitatea la zero şi ai radiografierii motivelor egoiste din spatele bunelor intenții.
Alexandru Negrea – AlexandruNegrea.ro
Singurul element care te împiedică să te ridici şi să pleci din sala de cinema, enervat de cât de bine au reuşit Melissa de Raaf şi Răzvan Rădulescu să exprime tradiţionalismul prostesc şi monotonia infectă, tipic românească, este UMORUL, tot tipic românesc.
Inozza – inozza.blogspot.com
Da, e un film cu multe secvente statice, cu lentoare narativa si multe sarituri de montaj, elemente minimaliste care nu vor fi pe placul tuturor, dar toate acestea palesc in fata dialogurilor ireal de dezinvolte si firesti.
George Hari Popescu – CyberCulture
Înainte de toate, Felicia vrea linişte, măcar pentru un timp. Vrea şi ea să fie pusă înainte de toate, să simtă că este importantă, că este fiică mai ales. Dar pe rînd. Înainte de toate, vrea liniştea.
Ana Ciobanu – Zapacita
Mi-au dat lacrimile şi când tatăl bolnav o tot suna pe Felicia spunându-i că a aranjat el cu un fost director la Tarom. Îmi venea să ţip când l-a repezit şi i-a închis telefonul. Oamenii trebuie să se simtă utili, să facă parte din tensiuni şi să încerce să le rezolve, altfel se sting uşor.
Rita – Rita Aurita
Povestea Feliciei e atat de simpla si atat de comuna prin extrapolare: de 19 ani are o viata intreaga separata, a ei, cu un copil si un fost sot, departe de tara si de parinti. In fiecare an isi face vizita ritualica „acasa”. Cu care ocazie, relatiile cu familiile ei – mama, tata, sora, copilul, fostul sot se urzica, se inflameaza si dor teribil. O zi, o singura zi in viata Feliciei e o sectiune transversala din toate vietile tuturor familiilor care ne au pe fiecare din noi in stapanire.
Elena Cîrîc –elenaciric.ro
Am ras la scenele amuzante, la replicile savuroase si am urât din ce in ce mai mult personajul jucat de Ileana Cernat, incat la un moment dat simteam ca-mi pierd rabdarea. Si intr-o oarecare masura mi-am regasit si eu familia in film.
Dan Tănăsescu – dantanasescu.ro
Un alt aspect care mi-a atras atenţia, a fost lipsa majoră a mişcărilor de cadru. Scene întregi pot fi filmate foarte bine fără operator, cu camera fixată pe trepied. Dar acest minimalism al limbajului cinematografic este tocmai acela care, în mod paradoxal, dau valoare şi emoţie artistică filmului. Această “neutralitate” a camerei de filmat, care nu intervine în discursul vizual, jucând rolul de observator detaşat şi oarecum distanţat de locul acţiunii, oferă personajelor posibilitatea, de a se pune în valoare, de a da viaţă povestirii, prin trăirile, emoţiile şi discursul lor.
Ştefan Alexandrescu – Analytic Vision
Felicia, înainte de toate este un film despre lipsa inteligenței emoționale a românilor.
Dan Fainaru – Screen Daily
În debutul său în lungmetraj (alături de Melissa de Raaf), scenaristul Răzvan Rădulescu (“Moartea domnului Lăzărescu”) arată o ureche fină pentru dialoguri, un dar pentru dezvoltarea scenelor dramatice și un talent în capturarea și conducerea spre casă a unora din cele mai delicate probleme din momentul de fată ale compatrioților săi.
Sheri Linden – Hollywood Reporter
Deși lungă și redundantă, această dramă de familie reușește să ofere o intensitate emoțională și interpretări subtile.
Alissa Simon – Variety
Un exces de dialog, care include prea multe conversații telefonice uni-direcționale care epuizează interesul spectatorului pe durata dramei de familie încete, “Felicia, înainte de toate”. Chiar dacă ilustrează eficient relația încărcată dintre copiii adulți și părinții lor care îmbătrânesc într-o lume în continuă schimbare, filmul zăbovește prea mult înainte ca eroina eponimă să își reprogrameze zborul pierdut.