Poate cea mai trista comedie pe care o veti vedea, dar de la care, in ciuda unei ironii taioase, veti iesi zambind si cu satisfactia ca ati urmarit o biografie sentimentala.

[…] un film complex, greu de jucat, cu partituri complexe şi complicate, ce te trece prin toate stările sufleteşti, de la agonie la extaz şi la esenţa penibilului şi perpetuarea lui.

Chiar dacă nu ajunge să fie cu adevărat bun, cu siguranță ar fi putut fi mai prost, și dacă Florence Foster Jenkins evidențiază ceva, atunci acel lucru este faptul că nu întotdeauna este rău să fii rău.

Un film care te provoacă să-i scrii un review negativ doar ca să-ți poată spune că este un bătăuș care se ia de oamenii care încearcă. Te invită să te amuzi de modul oribil în care Florence cântă doar pentru ca mai apoi să te certe pentru că râzi.

Florence Foster Jenkins va atinge o latură sensibilă în rândul celor care caută liniștea într-o formă de originalitate, actorie de primă clasă și un cântat uimitor de îngrozitor.

D-na Streep este o plăcere să o privești, ilară atunci când cântă și convingătoare în orice moment.

Un film al naibii de bun și de amuzant.

Ar fi ușor să vorbesc de rău povestea lui Jenkins […], dar regizorul Stephen Frears este prea bun și prea atent la detalii pentru a face asta.

Biopicul lui Frears este atât glumeț cât și emoționant.

O dramedie spumoasă și amuzantă de epocă cu interpretări formidabile, lorence Foster Jenkins nu-și asumă multe riscuri, dar este o experiență foarte plăcută.

Țintind același tip de umor pe care-l găsim la The King’s Speech, această farsă muzicală a lui Stephen Frears atinge multe note false, dar tot oferă râsete sincere și interpretări de primă clasă.

Nicio notă nu e falsă în acest film