Cu toate acestea, nu pot spune că filmul este o dezamăgire totală. Este genul de peliculă pe care să o vezi la sfârşitul unei săptămâni grele, atunci când tot ce vrei să urmăreşti este o luptă între două tabere, efecte speciale şi un univers gotic bine creat.

Să fim clari, filmul nu este un total eșec, și dacă aveți chef de lupte de proporții, mult CGI și IMAX fără prea mult conținut real, atunci o pungă de popcorn și o băutură rece vă vor face companie bună. Dacă îl comparați însă cu capodoperele genului, “I, Frankenstein” nu rezistă mult presiunii.

“I, Frankestein” ramane un pariu pierdut pentru resuscitarea unor legende cu potential si o irosire de talent intr-o lupta ticsita de involutii.

Filmul duce mare lipsă în departamentul suflet.

Filmul – care alternează între replici nesfârșite și scene CGI montate în stilul jocurilor video – „reușește” să fie plictisitor în ambele departamente.