Gianni e le donne reuşeşte să vorbească despre îmbătrânire cu o tandreţe şi o lipsă de patetism pe care am mai văzut-o în două din cele mai emoţionante filme prinse anul trecut: producţia norvegiană Mamma Gógó, de Friðrik Þór Friðriksson, şi Eldfjall/Vulcanul, în regia islandezului Rúnar Rúnarsson.

Este o experienta interesanta, un gen ce il recomand oricui deoarece te scoate din rutina filmelor americane, insa nu este o capodopera nici a cinematografiei italiene si nici a comediei in general.

Filmul este o comedie, poate nu pe intelesul tuturor

o privire onorabilă asupra unui bărbat inofensiv, care realizează că a devenit invizibil, mai puțin pentru acei oameni care vor ceva de la el.

trist, amuzant și inteligent, „The Salt of Life” nu este comedia erorilor, ci despre cele mai mici decizii greșite.

Cei mai mulți dintre voi veți fi fericiți să descoperiți ce nu este The Salt of Life: o nouă farsă în care un moșneag libidinos se face de râs în fața unei tinere.

Scenariul, scris chiar de către regizor, caracterizează Italia ca fiind un tărâm fantastic populat cu femei frumoase și în călduri, bărbați necugetați, în timp ce una dintre cele mai mari erori ale filmului este felul în care Di Gregorio își construiește personajele principale, lipsite de nunațe și de detalii.

e un fel de fantezie realist-romantică, ce parcă are în ADN-ul său ceva din Fellini și un pic din Woody Allen.

un lucru încântător.

Spuma cappuccino-ului pe care-l bei la micul dejun are mai multă substanță decât filmul acesta, deși îți lasă un gust plăcut după ce s-a terminat.