Inainte sa adorm porneste de la o idee buna, chiar daca deja folosita, cu care jongleaza convingator pana in momentul culminant. Dar isi da cu stangul in dreptul prin finalul previzibil, parca scos din basme, cu binele care-nvinge intotdeauna. Macar ochiul albastru al lui Kidman ramane intiparit bine in minte dupa seria asta de amnezii in reluare.

Before I go to sleep este un thriller excelent, plin de schimbări fantastice ale firului narativ, un thriller care, zic eu, merită văzut o dată în viaţă.

“Before I Go to Sleep” ramane un thriller decent al manipularilor, psihologia personajelor ramanand mai degraba interpretata decat sugerata, suspansul fiind mai ingrijorator abia spre final.

Marea problemă a lui Before I Go to Sleep este faptul că sună extrem de familiar. La 14 ani după ce Memento îl transforma pe Christopher Nolan într-o celebritate la Hollywood, statut pe care regizorul l-a confirmat de atâtea ori de atunci încoace, chiar trebuie să vii cu ceva nou pentru ca un film cu un subiect asemănător să nu pară neinteresant.

Filmul e un hibrid siropos intre Memento si un Gone Girl pe dos, cu femeia pe post de victima. Absolut toata lumea boceste, cam ca in The Fault in Our Stars, doar ca aici se moare mai cu moderatie.

Adaptarea bestsellerului lui S.J. Watson, Înainte să adorm (Before I Go To Sleep), onorează suficient din suspansul romanului, cât să satisfacă fanii romanului, dar nu reușește să transforme romanul în ceva mai profund și mai subtil, în ceea ce-ar fi putut face Alfred Hitchcock, în ciuda nenumăratelor “cârlige” hichcockiene pe care filmul le are deja.

„Înainte să adorm” este un thriller solid de 90 de minute care te ţine captiv şi în suspans, având grija să se joace cu scenariile în care intuiţia este solicitată. Un film de atmosferă în care surprizele (puţine, dar de efect) sunt plasate exact când trebuie, într-o producţie care a dozat atât cât trebuie durată, intensitatea şi efectele dramatice ale poveştii.

„Before I Go to Sleep” este un film bun care are un plus de la inceput datorita actorilor si scenariul – avand la baza romanul scris de S.J.Watson – dar ultimele 20 minute ale productiei strica impresia buna pe care ti-o ofera pana atunci.

Nici măcar actorii cu aptitudini de Oscar nu pot ascunde faptul că acest thriller plictisitor de Rowan Joffe nu este mai mult decât un concept bun cu un IQ de nivel scăzut.

O lipsă de consecințe și o absență a dezvoltării personajului sunt lucruri de așteptat la un film despre o femeie a cărei viață este resetată în fiecare noapte, dar acestea sunt provocările pe care scenariul lui Steven Knight și le-a autosetat și nu reușește să se ridice la înălțimea de a le susține.

Joffe încearcă să se îndrepte spre Polanski sau Hitchcock, dar suspansul său este subdezvoltat, iar scenariul eșuează exact atunci când ar trebui să impresioneze.

Interpretările excelente face spectatorul să se întrebe la fel ca și eroina, dar drama se depreciază pe moment de elementele de thriller se accentuează, în detrimentul filmului.