Cu The Grand Budapest Hotel recunoaşte explicit originile imaginaţiei sale. Pentru prima dată, Anderson pare să scoată capul pe fereastră, să îşi plimbe personajele şi acţiunea afară, să le dea drumul din lesă în lumea mare, ieşită din insuliţa imaginară a lumii andersoniene, şi să ia contact cu „the barbaric slaughterhouse once known as humanity”.

Te seduce cu produsele de cofetarie, cu interpretarile fandosite ale unei distributii formate cu tipare. Si te trateaza cu texte inteligente si decoruri de grandoare. Pentru ca la final sa te loveasca un sentiment de melancolie teatrala.

Inspirat din scrierile lui Stefan Zweig, un autor pe care regizorul l-a descoperit recent, dar cu care împarte destule lucruri – printre care obiceiul de a-şi încadra poveştile în altele, ca niște coji de ceapă – The Grand Budapest Hotel/ Hotel Grand Budapest e cel mai Andersonian dintre Wes-uri.

Umor, pe alocuri negru, lux, intriga, rasturnari de situatii, momente dramatice ale unei istorii pe care nu trebuie sa o uitam si interpretari exceptionale ale unor actori celebri.

Cu acest film, Anderson a dovedit că este unul dintre cei mai mari regizori americani actuali.

Anderson lucrează atât de asiduu pentru a crea lumi obsesiv de detaliate, iar efectul uneori a fost ermetic, chiar înăbușător. The Grand Budapest Hotel, însă, nu este deloc așa.

Anderson, maestrul iluziei, este mai mult decât minunat, este copleșitor, iar cu acest film a creat un refugiu artistic care consolează și compătimește. Este o iluzie, dar nu o minciună.

De la The Fantastic Mr. Fox nu a mai avut Anderson un motiv atât de perfect să își folosească toate calitățile sale de cineast, și tot de atunci nu l-am mai văzut într-o formă atât de bună, încât mă face să mă gândesc că vedem de-abia acum începutul a ceea ce poate face.

Dragostea sa (a lui Wes Anderson) stăruitoare pentru un trecut de demult uitat, real și imaginar, este la baza filmului.

O cunfundare imens de plăcută.

Ca un cârcotaș și un fan de mult timp al dlui. Anderson, sunt nu doar fermecat, dar și înclinat spre un nou nivel de respect pentru acesta.

Pare cel mai profund film al lui Wes Anderson de până acum.

Încă un film de Wes Anderson meticulos de stilat și lipsit de expresivitate, care calcă pe o linie fină între capodoperă și nebunie.

The Grand Budapest Hotel este un film cât se poate de tipic pentru Wes Anderson, dar, totuși, un tip nou, din moment ce Anderson, pentru prima dată, reușește să ne încânte fără să „spună” nimic.

Probabil că este cel mai Wes Anderson-ian film de până acum realizat de Wes Anderson.

Filmul lui Wes Anderson The Grand Budapest Hotel este o comedie de acțiune încântătoare pe care doar el o putea realiza.

O comedie care va încânta mai mult pe cunoscători decât publicul larg.