Există vreo două secvenţe în care imaginaţia şi flerul vizual ce fac „marca Gondry” zboară nestingherite. Totuşi, rămâi cu prea puţin. Ieşi din cinema, dai delete la ce-ai văzut, dar nu şi la uşoara amărăciune că tocmai ai văzut compromisul unuia dintre autorii tăi preferaţi.

Într-un gen care scoate pe bandă rulantă supereroi din ce în ce mai traşi la indigo, Viespea verde cu siguranţă face notă discordantă, dar faptul că este diferit nu înseamnă că filmul lui Gondry este şi foarte bun. Eşuează cumva să fie convingător şi la capitolul comedie (Seth Rogen este co-scenarist), şi la efecte speciale şi la secvenţele de acţiune.

The Green Hornet este un film penibil de slab… De recomandat, nu vi-l recomand, dar asa la o adica parca l-as lasa sa ruleze pe un monitor in timp ce dorm. Cred ca as dormi bine.

Filmul e de vazut. Are de toate, putin scenariu, putina actorie, putina actiune, putine efecte speciale, foarte bine daca reusiti sa il vedeti la IMAX sau macar 3D. Chiar si acasa daca il vedeti tot vor ramane replicile amuzante si situatiile hilare. Este o briza racoritoare si vesela peste intinderea de filme mohorate din ultima vreme.

Aproape totul legat de acest film este dezamagitor. Christoph Waltz nu straluceste deloc in rolul sau de raufacator, nu are deloc carsima nazistului din Inglourious Basterds. Scenariul pare ca a fost rescris in mod repetat si tind sa cred ca versiunea originala continea mult mai multe glume.

Chiar merita vazut, mai ales pentru scenele de urmariri, pentru masina Black Beauty si mai ales pentru cum se vede 3Dul la Imax.

Filmul este plin de scene amuzante, dar si de scene de actiune exagerate si destul de cool, explozii si batai kung fu care te lasa cu gura cascata si cu popcornul cazand din ea.

În ciuda unor momente interesante, acest film mult prea lung nu atinge niciun pic nivelul maxim.

În ciuda zvonurilor și a lansărilor mediocre din acest ianuarie, The Green Hornet nu e un film prost. Dar nici nu te aștepta la unul extraordinar.

Mașina și masca, cele mai tari lucruri la Green Hornet, încă sunt cool, numai că Rogen și Chou par a se distra cu jucăriile astea, puse la dispoziție de Gondry, mai mult decât s-ar putea să te distrezi tu uitându-te la ei cum se joacă.

În ciuda celor mai bune eforturi ale lor, atât Rogen, cât și Gondry au fost înțepați de Viespea Verde (Green Hornet), s-au lăsat învinși de evoluția pop-culturii.

Marile speranțe de la această pereche magică Gondry-Rogen sunt spulberate. Nu prea e ”eternal sunshine”, ci mai mult ”superbad”.

The Green Hornet este un exemplu, greu de îndurat, despre cum se poate face un film despre nimic.

”Fetele sunt atât de plictisitoare” spune Hornet la un moment-dat. Așa adăuga: nu chiar atât de plictisitoare, precum ce avem noi aici.

Filmul e foarte gălăgios și deloc amuzant. Dacă nu ai ști, n-ai ghici niciodată că un film atât de convențional a fost regizat de Michel Gondry, autorul sublimului Eternal Sunshine of the Spotless Mind.

Deși nu e atât de memorabil încât să dea naștere unei noi francize în cinema, The Green Hornet este, totuși, un film de acțiune și comedie decent și o satiră inteligentă cu supereroi.

Rogen este suficient de amuzant, Gondry este suficient de surprinzător iar Chou este suficient de super pentru a depăși momentele mai slabe ale filmului și a-l face plăcut.

The Green Hornet este un film plăcut, o schimbare înviorătoare față de ce ne ofereau precedentele filme cu supereroi.

Nu e un film extraordinar. Cel mai adesea, nu e nici măcar unul bun, dar învie în momentele în care Gondry găsește un mod prin care să-și lase stilul propriu să iasă la iveală.

În ciuda talentului celor implicați, acesta sfârșește prin a fi un film cu supereroi cu o acțiune plictisitoare și ai cărui actori nu par a se simți deloc bine împreună pe ecran.

Îmi vine greu să-mi dau seama de ce Gondry a acceptat să ia parte la așa ceva: o comedie cu supereroi (într-un 3D plictisitor) care încearcă să reproducă farmecul inocent al show-ului radiofonic din anii ’30.

E prostesc, e un pic nebunesc și foarte violent pe alocuri, dar îți pot spune că niciodată n-am mai văzut un film cu supereroi ca acesta. Și, în mare parte, acesta este meritul lui Michel Gondry.

Antidotul perfect la filmele ”grele” din această perioadă, care precede decernarea oscarurilor.

Filmul este deosebit de distractiv și, în ansamblu, reprezintă o surpriză plăcută. Este încrezător, șmecher, prostesc, încântător și un tribut remarcabil adus acestui gen.

Pur și simplu, The Green Hornet nu se poate hotărî dacă este o parodie a filmelor cu supereroi sau face direct parte din acest gen. Prin urmare, sfârșește prin a nu fi nici una, nici alta.