Green Zone este un film clar despre război. Nu se joacă de-a psihologul, încercând să transmită, subtil, anumite mesaje. De fapt, numai de subtilitate nu e vorba aici. Adaptat după cartea scrisă de către Rajiv Chandrasekaran, Imperial Life in the Emerald City: Inside Iraq’s Green Zone, filmul lui Paul Greengrass ne spune clar și răspicat că acele arme de distrugere în masă irakiene invocate prin mai toate jurnalele de știri nu au fost decât simple invenții ale oficialităților americane, un pretext pentru venirea în Irak.

Cu un Matt Damon cu privirea lui Bourne pe afis, cu Greengrass in spatele camerei si cu o poveste imbarligata si plina de suspans, Zona Verde este filmul despre razboiul din Irak care are toate ingredientele pentru a deveni un blockbuster, lucru pe care mult premiatul The Hurt Locker nu l-a reusit. De vazut.

Singurul defect al filmului îl reprezintă stilul de a regiza al lui Greengrass, care reușește să capteze bine emoțiile din spațiile închise, dar derutează publicul de fiecare dată când acțiunea se mută în aer liber.

Green Zone pare a condensa abilitatea cinema-ului comercial de a evidenția complexitatea lumii reale fără a deveni simplist și o transformă în ficțiune fără a o falsifica.

Prin Bloody Sunday și United 93, Paul Greengrass a creat două dintre cele mai puternice filme pe care nu trebuie să le pierzi ale deceniului. În plus, a mai regizat două părți ale francizei Bourne. Însă noul său thriller de acțiune reprezintă cea mai nesatisfăcătoare realizare a sa de până acum.

Până acum am fost imună la alergia la filmele care vorbesc despre implicarea Americii în Orientul Mijlociu. Însă, o dată cu green Zone maladia m-a lovit și pe mine.

Un film de acțiune obișnuit, dar subtextul său politic îl transformă în probabil cea mai provocatoare misiune a lui Damon și Greengrass de până acum.

Ca realizator de filme, Greengrass a demonstrat încă de la superbul „Bloody Sunday” că este unul dintre cei mai buni din lume în a recrea o realitate bazată pe haos.

Da, filmul este ficțiune. Este un thriller și nu un documentar. Concluzia: acesta este un thriller dat dracului.

Haosul însoțește acțiunea filmului în vreme ce suntem purtați de la o destinație la alta ca într-o cursă contra-cronometru. Muzica lui John Powell amplifică atmosfera, în timp ce montajul ”nervos” al lui Christopher Rouse definește scenele de luptă sau urmărire. Este un film remarcabil.

Greengrass știe cum să profite de haosul ce izbucnește în preajma personajelor sale și reușește să ni-l prezinte ca și cum noi am lua parte la acțiune și nu am fi simpli spectatori pasivi într-o sală de cinema.

Personajul lui Damon, care se presupune că trăiește în realitatea noastră, este amenințat cu arma. Ce face acesta? a) primește un glonț în cap și devine doar o altă victimă; sau b) se luptă cu tipul care are arma și reușește să scape. Cu toții știm ce s-ar întâmpla în realitate, numai că judecând după cum arată scena din Green Zone, nu suntem siguri că Greengrass știe.

Când un film despre război nu este un film despre război? Cu ocazia cele mai recente colaborări dintre Matt Damon și Paul Greengrass, care începe prin a arăta ca un alt film despre războiul din Irak, dar, apoi, se transformă în ceva apropiat mai mult de un thriller noir.

Damon reușește încă o interpretare remarcabilă, însă acest film nu reușește să se desprindă de mulțimea de filme care vorbesc despre războiul din Orientul Mijlociu.

Green Zone este un thriller tensionant despre un bărbat aflat în căutarea adevărului.

Greengrass a fost întotdeauna un regizor de primă clasă. Damon este întotdeauna formidabil. Greg Kinnear m-a enervat mereu. Mi-a plăcut acest film, așa dens cum este. Ca să fiu sincer, nu poți spune că este haotic, deoarece mesajul său este destul de clar.

Undeva, aici, era un film care ar fi meritat să fie făcut, cu o poveste convingătoare și o intrigă plauzibilă, dar totul s-a pierdut undeva pe drum.

Greengrass, cu mișcările sale de cameră utilizate excesiv, încearcă să dea viață unei povești despre tentativa (eșuată) a unui grup de soldați de a face ordine într-un oraș care se îndreaptă spre anarhie.

Cum faci un film despre războiul din Irak, pentru care publicul chiar să vină la cinematograf? Răspunsul este dat de către Matt Damon și regizorul Paul Greengrass în Green Zone.

Ceea ce funcționează aici este ideea acestui soldat, singurul om sănătos într-o situație nebună, și modul în care el încearcă să descopere adevărul, despre care știe că există, dar nu știe exact la ce să se aștepte.

Green Zone este un compromis ciudat între iconoclasmul britanic și nevoia Hollywood-ului pentru un final pozitiv.