Seria „Harry Potter” e importanta nu doar pentru ca a lansat un nou tip de fantasy (alaturi de „Stapanul inelelor”), reflectand evolutia tehnica formidabila a artei cinematografice din ultimii 10 ani (si stimuland-o), nu doar pentru anduranta sa, dar si pentru felul cum a demonstrat cum ne-am raportat la fantezie si fictiune timp de un deceniu.

Chiar daca si alte 2 filme Harry Potter au mai continut scene 3D, acesta este primul film lansat si in IMAX 3D. Efectele speciale sunt grozave si, comparand cu ceea ce se filma acum 10 ani, se vede o diferenta foarte mare intre aceste efecte si cele din primele filme. Ce sa va mai zic mai mult, Harry Potter…

Eu cred ca o generatia actuala de adolescenti poate privi catre cele trei personaje principale ale lui Rowlings (implicit ale filmului) si catre prietenii si mentorii lor, ca spre modele de caracter si comportament in viata. Si poate nu numai adolescentii, dar si maturii au de invatat!

Deci da, e oficial. S-a incheiat seria mea preferata. Intr-un mare stil. Asa cum merita. Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2 este un final magistral, emotionant, spectaculos, trist si totusi triumfator pentru o serie care ne-a incantat unora copilaria, altora timpul liber. Fara prea multe lucruri ce ii pot fi reprosate, nici nu ma gandesc ca ati putea incadra Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2 in alta categorie decat must-see.

Poate că ai citit cronicile extrem de laudative ale filmului apărute în străinătate. Noi îţi spunem doar că la sfârşit am rămas cu impresia că era loc şi de mai bine. Sunt câteva secvenţe care ne-au dezamăgit, trei dintre ele fiind extrem de importante pentru chimia acestui final aşteptat de un întreg deceniu. Pomenim doar de confruntarea dintre Molly Weasley şi Bellatrix Lestrange, dată pe repede înainte, şi de mult prea seaca moarte a lui Voldemort, un punct culminant dezamăgitor prin lipsa de spectaculos. Nici epilogul nu s-a ridicat la înălţimea ultimelor cuvinte din carte („The scar had not pained Harry for nineteen years. All was well.”), secvenţa finală având parte de nişte interpretări atât de reţinute din partea actorilor principali, încât Harry, Hermione şi Ron par aproape jenaţi că au câştigat bătălia cu Voldemort!

Se intampla atat de rar ca un iubitor de carte sa fie cel putin multumit de adaptarea cinematografica a acesteia, dar Harry Potter si Talismanele Mortii: Partea II a fost o surpriza uluitoare. Este finalul perfect al unei serii care incanta milioane de oameni inca din 2001, de la aparitia primului film Harry Potter si Piatra Filozofala.

Un rămas-bun corespunzător, care înmagazinează mai multă acțiune decât au avut toate celelalte șapte părți precedente la un loc și care reușește să nu limiteze nici latura emoțională.

Harry Potter and the Deathly Hallows, Part 2 înceheie triumfător un deceniu de Pottermanie.

Filmul este impresionant de bine construit, dialogului i se acordă suficientă greutate şi nimic nu este făcut pe grabă.

Harry Potter and the Deathly Hallows —
Part 2 ne lasă cu recunoaşterea grozavă a faptului că lumea este imensă, enigmatică, magică, periculoasă, încântătoare şi, în cele din urmă, ne învaţă că este responsabilitatea celor tineri să-şi găsească propria cale de urmat în viaţă. Ceea ce-i chiar o realizare pentru un film despre un băiat cu o baghetă.

Deathly Hallows: Part 2 poate fi numit cu ușurință drept cel mai bun final al unei francize din istoria filmului.

Copilăria se sfârşeşte, de data asta pentru totdeauna, cu lacrimi şi ţipete, cu nori de fum, cu şocul dat de faptul că moartea există şi cu zâmbete amărui.

Va curge sânge. Și lacrimi, o mulțime de lacrimi și te va cuprinde o stare de negare. Dar ăsta chiar e sfârșitul.

Una dintre plăcerile lui Hallows — Part 2 este să vezi cum echipa de producție a extins pasaje relativ scurte din carte în momente vizuale spectaculoase.

Un final remarcabil pentru cea mai profitabilă franciză din istoria filmului.

Senzațional, satisfăcător, fantastic…

Fanii știu, bineînțeles, cum se sfârșește, însă Deathly Hallows Part 2 reușește cumva să găsească acea abilitate rară de a face spectatorii să se întrebe dacă într-adevăr știu care este finalul, chiar dacă acesta a fost decis cu mult înainte.

Și iată că cel mai ambițios și mai scump proiect cinematografic din istorie a ajuns la final. După 14 ani de când prima carte apărea în Marea Britanie, un deceniu de când micul vrăjitor își văcea debutul pe ecrane și peste 6 miliarde de dolari câștigați în în treaga lume, iată că franciza a ajuns la final cu Harry Potter and the Deathly Hallows – Part 2.

Mă simt foarte norocos că am reușit să văd seria Harry Potter în real time, de-a lungul anilor. Aceste filme vor fi urmărite ani de-a rândul, la fel ca și cărțile, și abia aștept momentul în care mă voi uita la ele împreună cu copiii mei. Dar deocamdată, mă bucur să știu că un studio a reușit ceva ce era ieri aproape imposibil și mă minunez cât de încrezătoare este întreaga echipă de producție și cât de uniți sunt cei care au contribuit la această serie. Și când filmul chiar se încheie, când ultimele secvențe se scurg pe ecran, e mai mult decât satisfăcător. E triumfător.

Ca final de serie este perfect. Iar ca film, această ultimă parte cu greu ar fi putut fi mai bună.

Dacă vei citi review-uri ale unor critici care nu-l înțeleg, sau cărora nu le place, amintește-ți un lucru: Harry Potter nu e pentru ei. E pentru tine. Dacă până la acest al optulea film ei continuă să nege valoarea narativă a acestei serii, nu merită să-ți pierzi timpul cu ei. La naiba, până nici Dumbledore nu le-ar acorda atenție, și el e cel mai brav și mai înțelegător vrăjitor care a existat vreodată.

Ultima parte din seria Harry Potter are acțiune, umor, sensibilitate și, evident, magie.