Chiar si fara a fi necesar, acest sequel reuseste sa se integreze perfect in atmosfera primului film, intr-un mod mai exploziv si mai fara perdea, dar cu la fel de multa naturalete si spontaneitate.

Este o comedie relaxanta si amuzanta, care revitalizeaza niste clisee hollywoodiene intr-o maniera amuzanta si nimic mai mult.

Mai mult sau mai puţin previzibil, filmul alunecă cu viteză printre sau peste clişee cu hold-up-uri păguboase, are twist-uri comice atunci când trebuie şi chiar un declic dramatic, serios, care duce comedia în altă parte.

„Şefi de coşmar 2” este un sequel inutil care ar putea stârni râsete din partea fanilor înfocaţi ai primei părţi.

E prostuț, dar irezistibil.

Nimic nu sună mai disperat decât cineva care-ți spune o glumă pe care ai mai auzit-o, doar că mai tare.

E greu să te gândești la un film care să merite mai puțin un sequel decât Horrible Bosses, dar, indiferent dacă cineva l-a cerut sau nu, iată că Horrible Bosses 2 este aici.

În ciuda unor scurte scene amuzante, Horrible Bosses 2, fără greșeală, nu poate fi confundat cu un film bun și nici măcar cu o comedie bună pentru adulți.

Horrible Bosses 2, unul dintre cele mai nereușite și mai inutile sequeluri pe care Hollywood-ul le-a făcut vreodată.

Per total, este drăguț, dar îl vei uita complet după ce vei părăsi cinematograful.

Problema e că atât situațiile cât și personajele sunt atât de proaste încât sfidează orice logică.

Un sequel pe care poate nimeni nu l-a cerut, dar e plăcut.

Pare să fie doar începutul la ceva ce ar fi putut fi foarte, foarte amuzant și asta mă dezamăgește mai mult decât mă amuză.

Glumele ajung să pară expirate cu mult înainte să se ajungă la jumătatea filmului.