Filmul a avut de toate: glume bune, actiune, femei frumoase, eroi puternici, raufacatori inteligenti si o coloana sonora cu mult peste media generala.

Cele doua ore ale filmului au trecut pe nesimtite. M-am lasat purtata de film, in aceeasi masura in care m-as apuca acum sa citesc Alba ca Zapada. Adevarul este ca daca incerci sa treci dincolo de replici si vrei sa gasesti un sens mai adanc, o coerenta, mai bine las-o balta si du-te la alt film. Daca vrei sa te distrezi si n-ai ce face timp de doua ore, Iron Man 2 este o alegere potrivita.

Filmul are ritm, si e o constanta a lui faptul ca are un ritm bine tinut si de replicile istete pe care eroii si le paseaza ca pe niste gheme aprinse. Acest lucru iti da incredere pentru ca iti da senzatia ca nu asisti la o superproductie oarecare. Efectele speciale sunt spectaculoase, desi momentele de actiune sunt mai putine decat ne-am fi asteptat. Ah, si sa nu uitam ce bine da AC/DC in film…

Actorii joacă în general bine, fără să reuşească să impresioneze, fiindcă genul de lucruri care pot impresiona la un actor nu pot fi nişte costume de ultimă oră sau cine ştie ce mişcări supraelastice. Dar dincolo de acestea, filmul în sine nu poate fi altceva decât un film de entertainment reuşit.

Din păcate, în 2, scenaristul Justin Theroux şi scriitorul Stan Lee au obosit. Căci filmul porneşte interesant, are şi o miză demnă de urmărit, dar se pierde pe drum, plus o burtă în mijlocul filmului cu o bătaie între prieteni la care nu te implici emoţional ca spectator nicicum, la fel de nereuşită ca petrecerea rave din Matrix 2.

Povestea este un pic cam haotica, cu multe fire care trebuie urmarite si descurcate in acelasi timp. De multe ori senzatia este ca te afli in fata unei valize in care s-au indesat, cu picioarele, mai multe haine/costume decat ar putea incapea in mod normal. Cu toate acestea, filmul functioneaza excelent, pentru ca, printre toate cate au fost indesate in valiza, se gaseste un complex de efecte speciale, actiune si umor de cea mai buna calitate.

Vrei un sequel, ai un sequel! Iron Man 2, regizat ca și precedentul de către Jon Favreau, își face treaba. Având în vedere că ambele filme au cam aceeași poveste, nu prea e loc de surprize.

La final, ajungi să-ți dorești ceva mai mult, dar nu ”mai mult” din Iron Man 2.

Un film care egalează, ba chiar depășește prima parte a francizei.

Mintea și inima ale lui Downey sunt în locul potrivit, dar filmul este mai degrabă o sumă de mici bucăți decât un întreg, în plus, este mai mult despre oțel decât despre oameni.

Rourke și Rockwell sunt niște personaje negative credibile, în timp ce Downey jr. e magistral ca întotdeauna. Păcat că acest sequel pare lipsit de esență, supra-aglomerat și un pic mecanic.

Având în vedere că este un sequel, acesta este un film acceptabil, nici mai mult, nici mai puțin.

Mi-a plăcut al naibii de mult acțiunea din filmul ăsta! Mi-a plăcut că nu se abate de la creațiile lui Marvel. Fiecare personaj este exact ceea ce trebuie să fie. Recunosc că am fost și sunt un fan al comics-urilor. Și s-ar putea să nu mai avem în vara asta prea multe filme inspirate din benzi desenate, dar, pe bune, Iron Man 2 e tot ceea ce aveam nevoie.

De data asta, s-a transformat în omul de tinichea.

Secretul lui Iron Man, pe care regizorul Jon Favreau l-a intuit bine, este că supereroul din benzile desenate ale lui Marvel este mult mai interesant când nu e îmbrăcat cu costumul său metalic.

Iron Man 2 e un mod plăcut de a-ți petrece două ore într-o sală de cinema și, dacă ești un fan al primei părți, cu siguranță nu vei fi dezamăgit(ă).

Ajutat de o distribuție impresionantă și de un scenariu remarcabil, acest sequel este un exemplu pentru cum trebuie să se facă un film de studio cu un buget mare.

Cum continui un blockbuster cu o interpretare remarcabilă a lui Downey jr, cu un ton ușor ironic și amuzant și cu încasări de peste 570 de milioane de dolari? Ei bine, pe scurt, răspunsul e: nu în felul ăsta.

Acest sequel țintește să ne impresioneze și, în mare parte, reușește.

Downey s-a sănscut pentru a-l juca pe Iron Man/Stark, iar interpretarea sa este naturală, curajoasă, convingătoare, poate cel mai reușit rol al său de la Chaplin (1992) încoace.

Supereroul francizei deja dă semne de rugină.

Prea multe cascadorii, prea multe povești, prea multe personaje negative aterizate din lumea comics-urilor Marvel, prea multă zăpăceală. Dar, la naiba. Iron Man 2 știe cum să depășească obstacolele și să te facă să-ți dorești mai mult

Dacă prima parte era amuzantă și antrenantă, acest sequel e nervos și dezorientat, vrând să egaleze succesul primului film, dar neavând nicio idee cum să facă asta.