Irrational Man pare făcut în grabă, e expresionist jucat în momentele tensionate, mizează pe artificii scenaristice (cum e întrebuinţarea finală a acelei lanterne câştigate la circ), şi devine atât de convenţional încât pare că operează cu nişte imitaţii provenite din derizoriu.

Nu-i nici pe departe printre cele mai bune filme ale lui Woody însă are acel farmec molipsitor care face din privitor un snob desăvârșit, probabil fără ca acesta să o știe, și îl determină să se uite la film ca într-o oglindă deformată dintr-un parc de distracții.

„În lipsa raţiunii” este un film hitchcockian fără suspansul tradiţional, dar, în schimb, cu multă zburdălnicie.

Filmările multe şi dese în aer liber – o încântare. Totul pare simplu, fără efort, ca şi cum regizorul cu camera lui nu face decât să observe, să înregistreze întâmplător un fapt de viaţă, o deraiere.

Povestea este extrem de bine scrisa, dialogurile sunt superbe, filmul este extrem de bine jucat, iar muzica este aleasa perfect.

Povestea poate că este în stilul obișnuit al lui Allen, dar interpretările asigură faptul că pe ecran este mai mult decât satiră și ironie.

Pare că Allen s-a grăbit să încheie narațiunea cât mai rapid posibil pentru a trece la cel de-al 51-lea său film.

Nu este chiar un film prost. Este o colecție de note pentru un film care nu a trecut nici măcar de stadiul primului draft, ce să mai vorbim despre un film finalizat.

Un film care devine sinistru, fără să pătrundă în profunzime și te face să te întrebi cât de personal este titlul sau dacă este mai mult o căutare existențială.

În modul său ciudat, în mod intenționat, filmul ajunge să fie surprinzător, chiar proaspăt, în timp ce Allen găsește noi metode pentru a explora câteva dintre preocupările sale de multă vreme.

Allen a construit un antreu de suspans inteligent, care ar putea părea prea mult ca un exercițiu intelectual, dar Phoenix și Stone nu i-ar fi oferit o asemenea umanitate.

Ne vine greu de crezut că un om atât de talentat precum Allen nu a putut găsi o altă cale să prezinte ideile etice și filosofice pe care filmul vrea să le explore.

Este un mister care nu este nici înspăimântător, nici suficient de serios pentru a fi plin de suspans și nici ironic suficient pentru a fi o comedie.