Nu pot sa va trimit la filmul acesta, desi eu personal am iesit vesel de la el, decat daca vreti sa mergeti sa va goliti creierul in fata a ceva usurel.

Ar fi putut foarte bine fi o simplă scenă formată dintr-o singură poantă într-o secvență ștearsă din Funny People. Numai că e mai puțin amuzantă și mai puțin interesantă.

Al Pacino e aproape singurul lucru bun din această farsă nerușinată deloc amuzantă

Imaginați-vă Tootsie, dacă toți actorii din acel film s-ar fi rănit la cap. Așa e Jack and Jill.

Într-adevăr, este atât de prost pe cât pare. Așadar, felicitări departamentului de marketing, cred. Au nimerit-o, de data asta.

De fiecare dată când Al Pacino este pe ecran, Jack an Jill e oarecum grozav; atunci când lipsește, e un dezastru.

În cele din urmă, Pacino zice că o să facă reclama dacă Jack o convinge pe Jill să fie a lui, și există suspiciunea tristă că la fel au stat negocierile și în ceea ce privește apariția sa în Jack and Jill.

Este exact atât de siropos pe cât te-ai aștepta, exact atât de ostentativ pe cât ai crede și poate un pic mai crud decât ai bănui.

Jack Sadelstein are o problemă: are cea mai enervantă și cea mai proastă soră geamănă – Jill. În plus, mai are o a doua, mai mare, problemă: este un personaj în cel mai prost film pe care Sandler l-a făcut vreodată

Jack and Jill este cu adevărat o prostie iremediabilă

Poate că există o audiență pentru acest film, dar acelor persoane ar trebui să le fie rușine.

Cea mai recentă comedie a lui Adam Sandler, Jack and Jill, este ca o pauză în școala primară care ține prea mult, iar participanții arată obosiți.

Sunt numai câteva momente cu adevărat amuzante în Jack and Jill, cele mai multe prin intermediul cameo-urile celebrităților.

Jack and Jill este un film care nu prezintă încredere, uneori insuportabil de sentimentalist sau pur și simplu respingător.

Pe o scală de la 1 la 10 la capitolul amuzament, Jack and Jill este la minus 10.