Ozon e un cineast dezinvolt și muncitor, dar nu vizionar; și filmul ăsta arată și se mișcă bine – discret și corect ca multe din filmografia lui, dar e cam sec și nesărat.

Ozon nu vrea să şocheze, nu face morală, nu aduce elogii. Povestea pe care o scrie şi o regizează curge cu frumuseţea ei blândă, stranie, în acord cu muzica retro şi a dulceţei chipului acestei lolite care începe să-şi descopere sexualitatea, zonele erogene, preferinţele.

Nu are aceeași putere emoțională precum alte filme de Ozon, cum ar fi In the House sau Swimming Pool, dar este, totuși, o experiență fascinantă.

Ceea ce este mai ciudat la acest film este că nu realizează cât de superficial și lasciv cercetează sexualitatea feminină adolescentină.

Un film care arată fără menajamente o tânără de 17 ani care emană sex în fiecare cadru.

Transformă ceea ce ar fi putut fi o simplă baladă a unei prostituate în ceva mult mai misterios.

O contemplare fascinantă a sexualității adolescentine, care va fi o platformă de lansare pentru actrița din rolul principal, Marine Vacht.

Deși fără îndoială inteligent, filmul nu ar fi fost la fel de captivant dacă nu ar fi fost fascinanta Vacht, care oscilează între momente seducător-agresive, excitare nechibzuită și regret solemn.

O privire explicită a modului în care umanitatea noastră se pierde.

O nouă peliculă plină de încredere a lui Ozon cu o prezență senzațională de la debutanta Vacht.

Francois Ozon a gândit un studiu încordat, serios al stimulării sexuale a unei tinere de 17 ani.