Cu o grafica intunecata ce aminteste de jocurile video, “John Wick” abandoneaza logica. Te santajeaza cu un confetii de lupte corp la corp, urmariri de masini, masacre, ducand nivelul de entertaining la un nivel ridicat.

Pentru genul din care face parte, “John Wick” este un film foarte bun. Actiunea este alerta, ritmul sacadat, imaginile se succed cu repeziciune. Coregrafia luptelor este excelenta, iar Keanu Reeves are aceeasi prestanta de neconfundat.

Plin de sânge, universul vivace ilustrat în John Wickm, chiar dacă nu este original, exprimă o încredere rar văzută în filmele de astăzi.

Este uşor ridicol, dar distractiv.

John Wick reprezintă acel film de categoria B feroce de care unii dintre noi nu se pot sătura.

„John Wick” este captivant prin elementele estetice intense şi lumea foarte detaliată pe care o prezintă.

Este un film de categoria B realizat cu dragostea unui student eminent pentru emoţia pe care o trezeşte mişcarea brutală a corpurilor.

Este plin de acţiune, multe confruntări armate şi, unul dintre lucrurile mele favorite, cascadorii reale.

Un film care răstoarnă convenţiile genului pentru un efect palpitant.

După o absenţă din acest gen, Reeves revine cu un stil cinematic, fără efort, care poziţionează foarte bine filmul pentru o potenţială continuare.

„John Wick” nu va redefini genul de acţiune, dar exemplifică perfect ceea ce-mi doresc de la un film de acţiune. Să fie distractiv, să aibă scenele de acţiune bine realizate, să fie motivant în asemenea fel încât să nu pară de duzină.

Universul creat este unul intrigant. Misiunea lui Wick este una captivantă. Iar în ceea ce priveşte acţiunea, drama şi entuziasmul se acoperă cu bine de obligaţii.

Pumnii şi gloanţele zboară din plin în timp ce Keanu i-a pus gând rău unui mafiot rus. Ce altceva ai vrea mai mult?