La final, The Judge nu reuseste sa isi atinga potentialul, dar este un film satisfacator.

[…] o poveste clasica, pentru ca omenirea s-a confruntat si se va confrunta mereu cu aceste experiente de viata, maniera artistica tine insa pasul cu vremea … si da … suntem in secolul 21, suntem ancorati in modernitate, dar … suntem oameni!

Filmul, profund, vorbind despre respectabilitate sau dreptate şi, mai original, despre pierderea lor, ca şi, la fel, despre familie şi dragoste – chiar şi atunci când nu e arătată făţiş, strigată, pomenită în cuvinte dulci, dese -, în ciuda lungimii, îţi intră în inimă.

The Judge este o dramă ”oedipiană” deghizată într-un film despre o crimă.

Sunt multe momente emționante în acest film melodramatic, dar plăcut.

O distribuție impresionantă și o premiză promițătoare sunt irosite într-un amestec de roman noir și o melodramă de familie.

Regizorul David Dobkin împopoțonează fiecare clișeu cu un teatru ieftin.

Duvall și Downey dau naștere unei antipatii reciproce memorabile, cum n-am mai văzut de la duelul dintre Raymond Massey și James Dean, din East of Eden.

Un plan narativ prea complex și neconvingător

În ciuda defectelor sale, The Judge este o melodramă de familie plăcută.

Materialul [pe care l-au avut regizorul David Dobkin la dispoziție] scoate la iveală calitatea actorilor.

Expendables 3 are mai puține clișee enervante decât The Judge.

The Judge este dramă scântâietoare cu momente amuzante care trece peste obstacolul unui scenariu suprasaturat cu ajutorul unor interpretări sincere.

The Judge este, cu siguranță, un delict cinematografic.

[The Judge] este genul de film de care mai tânărul Robert Downey Jr. ar fi făcut mișto fără milă.

Chiar și când circumstanțele sunt încurcate, actorii reușesc să treacă peste obstacole și să ofere niște interpretări pline de emoție.