[…] rezultatul e pe măsura povestirilor lui Rudyard Kipling: amuză, dar dă şi lecţii despre moralitate.

„The Jungle Book” nu este un film perfect, dar reuseste sa fie mai indraznet si mai intunecat decat „Maleficent” si „Cenusareasa”.

Un film care vă trece, pe parcurs, prin toată gama de simțuri și trăiri, iar la sfârșit îți vine să aplauzi (sau chiar ai curajul si o faci).

În timp ce tehnologia folosită în The Jungle Book a fost utilizată să maximizeze factorul de senzațional în filmele de acțiune ale lui Michael Bay, în cazul lui Favreau efectele speciale chiar emoționează.

Frumos de privit, reprezintă o aventură mult mai complexă decât cea animată și mult mai captivantă.

Este acel gen de film de familie la finalul căruia și cei fără familii își vor dori să aibă una.

Deși este amuzant, este și dezamăgitor, în parte deoarece pare o versiune a filmului animat din 1967 cu mai multă acțiune și mai puțin farmec.

Cea mai recentă încercare de a-l aduce pe Mowgli al lui Rudyard Kipling pe marile ecrane este un triumf.

Ne oferă ceva rar văzut în filmele de astăzi – un sentiment de minunare.

Vizual uimitor și complet captivant.

Spectaculos, captivant, amuzant și distractiv.

Acestea sunt personaje puternice, simple, cu o motivație clară, nu doar apariții ale unor vedete îmbrăcate în blană construită pe computer.

Poate că pare mai grandios și mai bine arătos decât orice a fost înaintea sa, dar în profunzime reprezintă o poveste umană care rezonează la fel de puternic indiferent de cât de spectaculos este învelișul vizual.