King Arthur: Legenda Sabiei este, per total, un film foarte bun. Nu perfect, pentru ca-i lipseste, totusi, ceva: ingredientul Merlin.

Recunosc că nu este ușor de digerat și are multe elemente care nu sunt exploatate așa cum ar trebui, dar personajele interesante, dialogurile inteligente si acțiunea intensă construiesc un film pe care nu vei regreta că l-ai văzut.

Efectele speciale folosite nu exagerează și nu fac altceva decât justifică anumite momente din film, și o fac bine. Scenariul este scris de Joby Harold și Guy Ritchie, foarte echlibrat, concret și fără momente de acalmie.

Cel puțin, este mult mai bun decât eșecul din 2004.

Cu tot zgomotul și agitația existente, îți ia ceva timp să realizezi că, practic, nu se întâmplă nimic aici.

Regizorul Guy Ritchie poate transforma filme cu crime din Londra în capodopere, dar aplicând stilul său legendei arthuriene nu rezultă decât o mare dezordine.

Bun de aruncat.

Există câteva interpretări de primă-mână, cele mai multe fiind oferite de animalele create pe calculator.

Ritchie menține un ritm atât de rapid, încât parcă vrea să fie absolut sigur că nu avem timp să ne atașăm de vreun personaj sau un moment.

Un montagne-russe captivant.

Ocazional strălucește, dar scânteile sunt stinse rapid de efecte banale și idei confuze.