Filmul este de o simplitate incredibila, incepand de la stilul cine-verite pana la replicile realiste spuse de actorii care par oameni luati de pe strada. Ai impresia ca te uiti din cand in cand pe geam si asisti la intamplarile unui baiat din cartierul tau, care e la un pas de a o lua de un drum gresit.

va recomand totusi sa vedeti Le gamin au vélo cand aveti o dispozitie buna, pentru ca altfel, cum a fost si cazul meu, va veti chinui putin cu acesta. Dar personajele, mai ales Samantha, au meritat!

Poate ca povestea minimala (ca sa nu zic simplista) a fratilor Dardenne e prea moralizatoare, dar nu cred ca exista, la ora aceea in oras, vreo „activitate non-formala, mai interesanta” si mai sanatoasa pentru pustii aflati pe randurile din spatele meu.

îndrăznește să fie mai luminos („am filmat vara”, s-au justificat, hâtri, cineaștii), îndrăzneşte chiar niscai muzică din off (Beethoven, în speţă), îndrăzneşte un star veritabil (Cécile de France, formidabilă, în pofida părerilor preconcepute ale criticii franceze) şi îndrăzneşte ceva mai multă speranţă (o să aflați exact cum și când). Îndrăznesc şi eu să spun că, atâta vreme cât belgienii fac filme, umanitatea mai are o şansă…

Un film care trebuie vazut si asezat pe un loc de frunte in galeria productiilor care trateaza relatiile parinti-copii, definitorii pentru devenirea in viata.

Le gamin au vélo e un basm contemporan cu o zână bună, un căpcăun din pădurea întunecată şi o bicicletă-simbol; în condiţiile în care structura ultra-uzată de scenariu hollywoodian de entertainment e preluată tot din basm, e cu atât mai remarcabil că lupta dintre bine şi rău e mascată în forţa actorilor, în simplitatea imaginii, în căldura şi speranţa care îşi fac loc atât de natural spre final.

Tânărul Thomas Doret reușește un rol complet natural și sincer, pentru nicio secundă nepărând fals.

Un film excepțional de bine creat

Un film simplu și fermecător despre dragoste și eliberare, de la Jean-Pierre și Luc Dardenne…

Nimeni nu exprimă misterele copilăriei mai bine ca frații Dardenne.

The Kid with a Bike nu e un produs al fanteziei sau o metaforă inventivă, ci este doar cea mai recentă exprimare directă a formidabilului stil al fraților Dardennes și a conștiinței lor sociale.

cu un ton emoționant și detașat, (frații Dardennes n.r.) reușesc să provoace reacții complexe din partea publicului, cu un stil precis, minimalist. The Kid with a Bike nu face excepție.

Aspru, dar plin de compasiune, realist, dar convingător. Dacă vrei să pătrunzi în lumea fraților Dardenne, acesta este un bun loc de a pleca.

O subtilă poveste despre supraviețuire, care are un impact emoțial aspru.

Ca de obicei la frații Dardenne, realismul coexistă cu unele lucruri derutante, nerealiste. Dar, chiar dacă există unele defecte, stilul în care este spusă povestea o scoate pe aceasta în evidență.

Frații Dardenne au adăugat o nouă piesă specială la colecția lor deosebită de filme.