„Lone Survivor” atinge cateva teme de actualitate si apeleaza la sensibilizarea publicului prin reducerea moralitatii si hiperbolizarea notiunii de erou-supravietuitor.

Lone Survivor este în ansamblu doar o altă propagandă americană învăluită de emoţii ieftine și lipsită de credibilitate, de recomandat mai departe strict pentru momentele bune şi numeroase de acţiune.

As zice ca e un film bun spre excelent pentru un public tanar, preponderent masculin, si un film nasol pentru fete. La americani, filmul isi atinge tinta: sensibilizeaza viitorii soldati ai Unchiului Sam si ai Colonelului Sanders; la romani, e un film de razboi cum se fac destul de rar.

Frumusețea de nedescris a Asiei se desfășoară în fața ochilor, o imensitate ce-ți cuprinde sufletul pentru ca apoi să-l facă mic de tot, iar în final să explodeze de viață. Cred că așa poate fi descris Lone Survivor și implicit, stilul regizoral al lui Peter Berg, care dă lovitura cu acest film.

În unele moment, filmul pierde puncte la capitolul realism, rătăcindu-se într-un șir de situații extreme. Totuși regia solidă, tehnica de filmare, sunetul și jocul actoricesc reușesc să livreze două ore de o intensitate uneori apăsătoare.

Sa nu ne intelegem gresit, nu este vorba de lipsa de empatie, ci doar greseala regizorului care cade in capcana de a spune o poveste impresionanta si adevarata intr-o maniera mult prea pompoasa si dramatica.

dacă intraţi în convenţie, dacă staţi până la sfârşit, veţi fi răsplătiţi cu cea mai puternică, cea mai emoţionantă parte din tot filmul. Căci Berg are flerul să ataşeze pozele cu exact eroii reali, adevăraţii eroi, cu toate amintirile lor. Bărbaţii reali care au fost făcuţi strecurătoare pentru o misiune, pentru o cauză.

Daca sunteti in cautarea unui film de razboi clasic, raportandu-ne la productiile hollywoodiene din ultimii zece ani, fara pretentii exagerate si teme pentru discutiile despre talibani si americani, Lone Survivor este alegerea perfecta.

Filmul își asaltează publicul aproape la fel de agresiv ca și personajele.

Ca toate filme bune de răsboi, Lone Survivor își întâmpină publicul cu întrebări despre moralitate, care te urmăresc și te provoacă.

Berg a făcut un film intens, reamintind ce se întâmplă atunci când trimitem bărbați și femei la război. Păcat că subtilitatea nu este o armă mai puternică în arsenalul său.

Războiul este un iad. Și, uneori, e ok – și suficient – să ni se amintească asta. Alteori, trebuie să ni se amintească asta.

Ceea ce face ca Lone Surviver să funcționeze sunt relațiile inter-umane.

Berg este regizor de acțiune, iar singura soluție găsită pentru a-și stăpâni reflexul de a face din eroii săi niște personaje tip Rambo a fost aceea de a le dubla suferința.

încearcă să se folosească de imagini îngrozitoare pentru a reda niște idei confuze

un film modest, competent, eficient

o operă de artă imparțială și deosebit de intensă

O privire captivantă asupra morții a 19 americani și despre supraviețuirea unuia singur, prin recrearea unui capitol din războiul din Afganistan.