filmului îi lipsește substanța… grav, dar măcar e creativ, original și este un fantasy plăcut de vizionat.

Filmul nu reușește să îi dea lui Jolie propulsia dramatică pe care o merita, dar latura vizuală face banii.

Pentru cei mici, poate, acest sequel va fi interesant, cu multe pilde, despre loialitate, sacrificiu, durere și magie… pentru un adult însă…

Fără îndoială că cei tineri vor fi fermecați de această poveste cu buget mare, dar cei mai mulți vor pleca din sală întrebându-se de ce chiar există acest film.

Când oamenii vorbesc despre un film ca despre un produs în loc de, să zicem, ca fiind artă sau entertainment, se referă la filme precum Maleficent: Mistress of Evil.

Multe s-au schimbat, și nu în bine

Totul pare pe grabă și neglijent, ca o poveste pe care un adult o spune unui copil și e prea obosit și plictisit și nu vrea, de fapt, decât să meargă la culcare.

Vizualurile impresionante și niște actori foarte vizionabili fac din acest film o fantezie de văzut alături de o pungă cu popcorn

Se întâmplă destul de des cu sequel-urile: în loc să adauge profunzime poveștii existente, îi lărgește tot mai mult orizonturile. Tot ce primești în schimb este o mulțime de fire narative.

un sequel răvășit și plăcut

Seamănă mai mult cu o serie de screensavere întinse astfel încât să se potrivească de-a lungul a două ore de mitologie Disney.

Acest Maleficent e dezamăgitor

Un amestec prea lung de războaie ca într-un Game of Thrones pentru copii și metafore standard

Un film programat până la ultima secundă.

O îmbunătățire față de primul film