Îţi tot spui că viaţa ta nu e spectaculoasă. Că nu se-ntâmplă nimic bun, că nu te mai regăseşti, că ai uitat ce e frumos şi apoi începi să te urăşti. Mai reflectă o dată asupra lucrurilor pe care le ai. Iar dacă ajungi la aceeaşi concluzie, du-te şi vezi Mommy.

Filmul e povestea acestei curse perverse si puternic angoasante, imbracata intr-un filigran cinematic si sonor, armonios si indraznet

Un film eminamente de festival, Mommy pleaca de la o idee interesanta, pe care n-o pune in valoare asa cum ar trebui.

Dotat cu sensibilitate emotionala si creativa concentrata pe surprinderea si evidentierea trairilor umane de mare finete psihologica, Dolan construieste o poveste tragica […] pornind de la ipoteza fictiva a unei masuri legislative in Canada anului 2015, masura nu indeajuns de bine cantarita, careia ii putem intelege – in finalul filmului – urmarile nefaste.

În definitiv, cea mai mare realizare a filmului lui Dolan este faptul că transpune pe ecran un fragment de viață dramatic, în tradiția filmelor indie, dar care sparge tiparul personajului angsty without a cause.

Dolan nu te lasă să uiți cine este șeful. Ceea ce pe mine m-a făcut să demisionez.

Este, în modul său modest, curajos.

Imaginile lui Dolan ies din ecran și ți se întipăresc în minte. Dar, turul de forță al interpretării lui Dorval este cel care sparge barierele culturale și ale limbajului.

Este un mare pas înainte pentru Dolan, adăugând o balanță între stil și substanță.

Este un film emoționant, dureros de personal și care are interpretări extraordinare.