“The Monuments Men” este, din pacate, o mostra fara valabilitate a unor momente istorice care nu isi primesc un statut drept pe ecran. Si asta este intr-o masura deloc neglijabila, datorata scenariului care nu s-a putut lipsi de mirosul acru de patriotism exagerat.

“The Monuments Men” a avut toate condițiile esențiale unei realizări de calitate, de la subiect și regizor până la distribuție și buget, dar, inexplicabil, nu a ieșit altceva decât o dezamăgire, pentru mine chiar una mare.

Clooney a adunat multa lume buna in distributie, dar a ales sa nu le dea pe masura de jucat. Profunzimea filmului se apropie de ridicol, in mare contrast cu realitatea; Clooney ar fi trebuit sa ridice o statuie, dar a reusit doar sa vanda o prajiturica traditionala evreiasca, un pic mucegaita.

Filmul pornește de la o premisă nobilă, ambițioasă și mai ales adevărată, dar în definitiv insuficientă pentru imensul potențial pe care îl are o asemenea poveste.

George Clooney nu dă greş ca regizor şi are mare fler ca producător. Acum, în ipostaze multiple şi dificile – actor, scenarist, regizor, producător – reuşeşte un tur de forţă în cel mai spectaculos, mai greu, mai complex proiect al său.

The Monuments Men este acel timp de film care dezamăgeşte, în ciuda intenţiilor bune şi a efortului de a-l realiza.

Un film frustrant de plictisitor, care trece de la un moment la altul fără să se grăbească de fel şi cu un simţ prea mare al importanţei pe care ar avea-o.

Thrillerul lui George Clooney despre salvarea unor piese de artă în Al Doilea Război Mondial nu reuşeşte să ajungă la nivelul de acţiune sau de emoţie pe care ar fi trebuit să-l atingă.

Este acel tip de film peste care dai întâmplător la TV, te uiţi pentru câteva minute gândind „Nu ştiu de ce toată lumea era atât de gravă”, după care schimbi canalul.

Pentru că Dl. Clooney nu reuşeşte să-şi dea seama ce fel de poveste este aceasta, chiar şi el se împiedică în interpretare, având prea multe zâmbete şi cuvântări.

Sincer şi bine intenţionat, dar în cele din urmă inert, fără viaţă.

The Monuments Men pare a fi un film la care să nu ai ce să nu îţi placă, dar se dovedeşte a fi un mare eşec. Nu e o problemă că filmul este plictisitor, dar nu există nici măcar ceva care să poţi spune că îţi place.

Prea mult, The Monuments Men se compromite rămânând într-o zonă de mijloc, fără să aibă ritm şi doar puţin amuzant.

Se simte a fi un proiect încă în procesul de realizare, decât un film finalizat şi concentrat pentru o anumită temă.

Clooney a reuşit să realizeze un film despre aspiraţii, despre cultură aflată la limita dispariţiei, despre lucruri pentru care merită să lupţi.

O banală, deşi binevoitoare, prezentare a evenimentelor de atunci, dar fără gravitatea lor.