Marele cineast chilian Pablo Larrain oferă în „Neruda” un portret extravagant, într-un stil inventiv, al uriaşului scriitor şi controversatului om politic comunist Pablo Neruda, pornind de la un moment decisiv al vieţii acestuia – prigonirea sa în 1948-1949.

[…] ce reuşeşte Pablo Larraín este, evitând un ton neutru, partizan sau ostil, să surprindă câteva episoade biografice ale lui Neruda, pe care le relatează subiectiv.

O fantezie îngăduitoare, dar fermecătoare.

O poveste magică și determinată să se joace cu realitatea.

O poveste de dragoste neconvențională și încântătoare adresată unui coleg artist.

Neruda este, precum toate filmele de Larraín pe care le-am văzut, lăudabil în ambiția sa și, în cele din urmă, nesatisfăcător în execuție.

Dl. Larraín ne invită să credem că istoria este de partea poeților și umaniștilor. […] Dar, este, în același timp, conștient, așa cum Pablo Neruda era, de faptul că istoria are uneori alte planuri.