”Noah” este filmul lui Darren Aronofsky si face ce vrea cu el. Si isi aproba o independenta constienta si putin tinuta sub control, doar pentru a-si face propriul peisaj pentru drama biblica, cu extinderi riscante intr-un context religios fragil.

Chiar și cu eforturile lui Aronofsky de a-și transpune stilul propriu într-un film cu care nici până la sfârșit nu înțelegi de ce este el asociat, Noah nu reușește să fie nimic mai mult decât rezultatul artei de a face bani sau artă de dragul banilor.

Indraznet si vizionar “Noah” propune o adaptare a unei istorisiri biblice. Pe alocuri prea indraznet si cateodata prea putin.

”Noah” reuşeşte să îmbine cu gust previzibilul cu imprevizibilul într-o manieră care reflectă energie cinematografică, făcându-te să nu doreşti să-ţi dezlipeşti ochii de la ecran.

În acest imperfect, dar extraordinar film, minunile nu încetează să se oprească.

„Noah” este uneori neîndemânatic, ridicol şi neconvingător, dar aproape niciun moment nu este plictisitor.

Cel mai ambiţios film al anului este construit pe baza unor idei măreţe.

Inventiv, ambiţios, brutal şi frumos.

Filmul are imperfecţiunile sale, dar reprezintă, în definitiv, o realizare fascinantă.

Darren Aronofsky se îndepărtează de zona sa de confort şi realizează un film biblic epic, ciudat, dar profund captivant.

Darren Aronofsky se confruntă cu una dintre poveştile de bază ale scripturii, extrăgând tocmai lucrurile vitale şi curajoase.

Versiunea prost-concepută a lui Aronofsky la cea mai veche poveste din lume despre un dezastru conţine cele mai curate efecte vizuale realizate la nivelul unui mare film de studio din ultima vreme. Dar, conţine, de asemenea, scene cu evenimente melodramatice spre plictisitoare.