Recomand filmul lui Kusturica pentru că, în ciuda tragismului de care dă dovadă- dar un tragism sănătos, debarasat de clișeele cu care ne-am obișnuit în poveștile de dragoste- e o bucurie pentru retină și o provocare pentru suflet (în special prin prisma personajului lui Kusturica) și uneori chiar și pentru urechi.

Un film indulgent, cu defecte, dar impresionant cu privire la liniile familiare.