E ceva ce pare să lipsească din Păsări călătoare, care nu transmite cu aceeași inspirație forța spațiilor pe care le dezvăluie, nici nu dezvoltă suficient aceste vieți mărunte ce se îndreaptă inexorabil (și oarecum previzibil) spre distrugere.

Ciro Guerra face o analiză elaborată a tragicului, fără a judeca și fără a pica în capcana exotismului exagerat în multe pelicule contemporane, oferind publicului o lecție importantă: dorința de putere și îmbogățire nu trebuie să primeze niciodată.

Păsări Călătoare este un film despre lăcomie, tradiție, familie și mândrie, dintr-o perspectivă mai altfel.

Răstoarnă cu forță genul filmelor epice cu gangsteri.

Chiar și la a treia vizionare, încă sunt uimit de grandoarea și de detaliile acestui film.

Farmecul personal al acestor interpreți, actori profesioniști și non-profesioniști, mărește impactul emoțional.

Are puterea și inevitabilitatea unei tragedii clasice.