Chiar dacă filmul a fost de o frumusețe extraordinară (cromatic, peisagistic și narativ), iar finalul a fost unul de zile mari (mi-a adus aminte de cel din filmul The Best Offer), asemănarea izbitoare cu Barbara cred că îi fură din originalitate și atenuează impactul asupra publicului.

Phoenix al lui Christian Petzold este o poveste sumbră melodramatică spusă într-un mod foarte nemelodramatic.

Un film noir, implauzibil, a cărui acțiune se petrece în Berlinul divizat de după al doilea război mondial.

Un studiu atent al trădării, identității și supraviețuirii.

Narațiunea funcționează ca o alegorie pentru poveștile pe care oamenii și națiunile au nevoie să și le amintească pentru a putea supraviețui în continuare.

Phoenix este la fel de mult un portret al unei femei care dorește să se regăsească pe cât este un portret al unei întregi națiuni care caută un mod de a se reîntregi.

Un film minunat care transcede istoria pentru a deveni artă.