Poker este un film pe cinste, o comedie pur romaneasca cu un final neasteptat, dar foarte potrivit!

Ieşi din sala de cinema întrebându-te cum a fost posibil să se facă acest film. Speră Nicolaescu să salveze cinematograful românesc cu fenomenalul succes de casă Poker? Se înşală, pentru că Poker este atât de gros, încât după primul weekend de rulare i se va duce vestea şi nu-l va mai vedea nimeni. Ţâţele siliconate ale lui Jojo pot fi văzute şi în Playboy, iar Poker va deveni ceea ce merită să fie: un eşec urât şi fals, făcut într-o să sperăm ultimă zvâcnire a unui regizor care, împotriva raţiunii i se permite sau chiar este încurajat să mai muncească.

Regia lupta din greu cu toata aceasta abundenta a scenariului ai am simtit aceasta pe parcursul vizionarii: un ritm extrem de alert, aproape o topaiala de la stare la stare, de la un fapt la altul, de la un moment la altul, dar are calitatea ca reuseste sa tina actiunea strans in pumnul indelung exersat al lui Sergiu Nicolaescu.

Vă întrebaţi ce mai căutaţi prin România? Dacă vedeţi cel mai recent film al lui Sergiu Nicolaescu, începeţi să vă faceţi bagajele. Nu pentru că e o „radiografie acidă a societăţii româneşti contemporane”, ci pentru că e vulgar şi imund ca societatea în care trăim. Acest film finanţat nu doar de CNC, dar şi de TVR!, e o chintesenţă a celor mai proaste clişee din filmele româneşti postdecembriste, dar mai ales din realitate. Cineast mereu pe valul regimurilor politice, Sergiu Nicolaescu dă cu tifla tuturor – colegilor politicieni, cinefililor, „tinerilor regizori”, inclusiv celor care au făcut revoluţia. Un mare şi triumfător „Hai, sictir!”

Filmul e nerecomandat deopotrivă cinefililor și celor cu simțul umorului bine dezvoltat. Personajele „de tranziție” ale veteranului filmului românesc au tușe atât de îngroșate, încât e imposibil să întrezărești vreo pojghiță de firesc. O mână de mari actori s-au lăsat pe mâna lui Nicolaescu în câteva roluri jucate neconvingător sau chiar amatoristic.

Jocul actoricesc este pe masura numelor din distributie desi sunt momente in care lucrurile par ca nu se leaga sau sunt putin prea teatrale pentru un prim-plan. Actiunea si stilul de montaj sunt dinamice dar exista si momente in care simti ca totul treneaza, ca si cum ceva sau cineva a obosit. O comedioara usoara, cu texte pe alocuri rasuflate dar si cu poante care iti provoaca hohote de ras, Poker-ul lui Sergiu Nicolaescu are toate sansele sa-si atinga tinta: sa readuca lumea la cinematograf.

La minusuri as mentiona jocul teatral, care face din personaje sa nu fie credibile. Luminile sunt puse aiurea in scenele nocturne. Parca tehnologia nu functioneaza in favoarea creatorilor acestui film.

Este mai degrabă un film mediu în care Sergiu Nicolaescu nu face minuni. Regia rămâne slabă şi asta se poate observa uşor în prima parte a filmului când nu există actori buni care să o acopere.

Din cate observati nu pot sa fac nici macar prea multe comentarii contra, deoarece mi sa parut atat de slab filmul incat nici nu avem ce comenta.