Este o producție interesantă, intimă, care nu va strânge prea mulți spectatori, dar ar putea fi atrăgătoare pentru amatorii genului minimalist.

Green risca si traseaza, scena dupa scena, un film ce poate parea liniar si arid si care nu se digera chiar simplu. De cate ori ne-am distrat copios la cinema cu doi tipi vorbind pe coclauri si cam atat? Cu toate astea, Prince Avalanche are portia lui serioasa de umor.

După o serie de comedii execrabile, Gordon Green revine cu un road-movie inteligent și amuzant

un film în care nu sunt decât două efecte speciale: frumusețea naturală și emoțiile umane.

O examinare minunată și excentrică a unei prietenii improbabile, care luminează acea parte întunecată a vieții

Experiența lor [a personajelor, BdC] este, pentru noi, o formă rară și specială de încântare.

În cele din urmă, filmul se aseamănă cu o idee neterminată. Este o idee bună, totuși, însă, ca și drumul, nu duce nicăieri.

Pe măsură ce filmul înaintează, te cuprinde o senzație puternică de melancholie.

Interpretările sunt dezamăgitoare.

Probabil cea mai mare realizare a lui Green în acest film încântător este că reușește să arate compasiunea reciprocă a personajelor sale fără să fie nevoie să recurgă la cuvinte.