Regizorul este Gore Verbinski, cu care Depp a mai colaborat la Piratii din Caraibe, si care a mai regizat si The Ring, The Mexican, The Weatherman. Si de data asta a facut o treaba excelenta, cred oricum ca, dupa atata timp, si atatea filme de succes, e destul de greu sa o dai in bara, si sa nu profiti la maximum atat de talentul si experienta actorilor cu care lucrezi.

Prea greu de digerat pentru copii, cu o acţiune prea diluată pentru adulţi, animaţia Rango – cu vocea lui Johnny Depp în rol principal – se salvează cu trimiterile la o mulţime de alte filme, pentru cinefilii împătimiţi.

Marele triumf al lui Verbinski este că nu i-a permis animației să-l îngrădească, ci mai degrabă această tehnică i-a oferit o libertate foarte mare. Este într-adevăr un nou șerif în oraș, iar Rango este destinat să ajungă un clasic.

Rango este prima aventură a lui Verbinski în domeniul animațiilor (ceea ce nu-i foarte departe de ce a făcut în Pirații din Caraibe) – o aventură pe care o trăiește cu bucuria cuiva experimentat cu limitele impuse de filmele ne-animate și care abia așteaptă să treacă peste ele.

Rango e un miracol: o comedie de animație pentru cinefilii deștepți, minunat realizată, agreabilă de vizionat, cu mult umor și multă satiră și… filmată în 2-D.

Cel mai puternic argment împotriva lui Rango – atât filmul cât și personajul – este faptul că șopârla este a naibii de urâtă.

În cea mai mare parte a sa, nu ai habar încotro se îndreaptă, ceea ce este o satisfacție în sine, având în vedere cât de previzibile sunt celelalte filme de animație.

Rango este un film minunat care în mod aproape inexplicabil îmbină aventura cu introspecția, un western somptuos, cu tendințe suprarealiste, despre plecarea în căutarea propriei identități.

Rango e inteligent, bine-realizat și interesant, dar îi lipsește încărcătura emoțională a unui film precum How to Train Your Dragon. Am vrut ceva ușor, iar acest film a riscat, și-a jucat șansa de a fi urât, lung și un pic complicat; deși urmează îndeaproape toate convențiile genului, în cele din urmă este diferit de tot ceea ce am văzut în ultimii ani.

Rango e genul acela de film pe care îl iubesc doar pentru simplul fapt că există.

Primele 20 de minute din acest film sunt printre cele mai amuzante și inteligente momente pe care le-am văzut vreodată într-un film de animație.

Haideți să recunoaștem că un spaghetti western cu reptile nu va avea niciodată la fel de mult succes ca un film despre kung-fu cu urși panda. Un anumit procentaj din public îl va include în lista filmelor favorite din toate timpurile, pe când o mică parte, dar nu nesemnificativă, va avea coșmaruri. Probabil că lui Verbinski și lui Depp le place așa.

N-ai mai văzut nimic altceva care să semene cu Rango.

Cel mai improsionant lucru este imaginea, care îl face până și pe cel mai bun film animat 3D să pară ca un văr sărac.

E ca Looney Toones cu mescalină.

Ce-mi place cel mai mult la Rango este cum arată. Verbinski e mult mai bun ca regizor de animație decât de live action.

Rango face western-urile să pară din nou amuzante. Este un remarcabil reprezentant al genului, și, în același timp, un film de familie perfect.

Noua animație de la Nickelodeon încorporează nu numai caracteristici ale genului western, ci și aluzii la filme precum: Chinatown, The Three Amigos, Star Wars sau Fear and Loathing in Las Vegas.

Cel mai surprinzător lucru la Rango este să-l vezi pe Johnny Depp cât de mult se pierde în personajul său, un cameleon care-și creează propria identitate în momentul în care terrariul în care stătea cade din mașină în plin deșert.

E păcat că Rango a ieșit astfel. E și mai de condamnat faptul că a fost făcut atât de neglijent încât critici care nu au renunțat la a fi copii (precum subsemnatul) sunt forțați să ”distrugă” un film pentru copii doar pentru că cei care l-au făcut au fost mult prea încrezători și aroganți, presupunând că numai cârpind niște tâmpenii împreună cu prieteni faimoși vor avea un film care să bată orice creație Pixar.