Robin Hood mi-a placut, dar este un film mai slab decat v-ati putea inchipui. Eu abia astept sa vad genul acesta de productii. Si le caut. Si le astept. Si dupa ce le vad stiu sa ma multumesc si cu mai putin.

Cu toata carisma lui Crowe si dezinvoltura mult mai jucata a lui Cate Blanchett – care a spus ca s-a pregatit pentru rol facand balet si yoga! – filmul ofera mai putin decat multi jurnalisti se asteptau. M-a surprins insa faptul ca e un bildungsroman, un prequel – si prin asta e o premiera pentru filmele cu Robin Hood. Mare parte din poveste se refera la imprejurarile prin care Robin care nu e inca Hood ajunge in afara legii.

Rezultatul este mai puțin o poveste despre Robin Hood și mai mult un film epic de acțiune, în care Crowe se află în mijlocul istoriei Angliei în secolul 13.

Când a fost ultima dată în care ai văzut un film grandios plin de acțiune, care aparținea pentru lansarea de vară, dar nu te trata ca un băiat de 13 ani ? Matur, dar nu foarte serios; plin de acțiune, dar nu juvenil… Nu doar că acesta este filmul despre Robin Hood pe care îl așteptam de decenii, este și filmul în care Ridley Scott și Russell Crowe sunt la nivelul maxim de divertisment de la Gladiator.

Ar fi fost mult mai bine dacă povestea ar fi fost vioaie – dar, până la urmă, acesta este un film realizat de Ridley Scott.

Ridley Scott este un regizor bun pentru o asemenea muncă, deși într-o altă lume, cei de la Hollywood l-ar lăsa să facă filme mai deștepte. Și, Dumnezeule, trebuie că este obosit după enormele scene de luptă.

Ar fi fost plăcut să avem mai mult Robin Hood într-un film despre Robin Hood.

Sunt pentru o nouă reinterpretare a unei povești vechi. Dar, Scott și scenaristul său, Brian Helgeland, au lucrat atât de mult să îl transforme pe Robin într-un nobil impasibil, apatic, încât au uitat să-l facă magic.

Aceasta este o îndârjită și curajoasă reinventare a mitului lui Robin Hood, o nouă fantezie despre începuturile sale, cu o regie deosebită.

Când te gândești la un film intitulat ”Robin Hood”, te aștepți la anumite lucruri: la un arcaș galant, o fată pe nume Marion, o trupă de Merry Men, un rege al cruciadelor și o anume camaraderie în Sherwood Forest. Cea mai recentă versiune are aceste elemente, dar nu sunt foarte ușor de recunoscut, ceea ce reprezintă o problemă.

Există puține lucruri care dor la fel de mult ca o poveste pe care o iubești spusă fără niciun element care te-a făcut să o iubești de la început.

Chiar mai avem nevoie de un alt film cu Robin Hood? Ei bine, Scott și Crowe au reușit să depășească așteptările inițiale.

Varianta lui Ridley Scott pentru Robin Hood se termină, practic, cu începutul. Ceea ce te face să te întrebi la ce te-ai uitat timp de două ore și jumătate. Dar, Robin Hood nu m-a plictisit niciun pic, iar când genericele de final au început să ”curgă” pe ecran, aș fi dorit să știu ce ar face în continuare Scott și Crowe cu personajul. Asta trebuie să conteze undeva.

Inițial, Robin Hood pare sută la sută identic cu Gladiator. Dar, de îndată ce începe îți dai seama că acesta nu este deloc un alt ”Gladiator”. Apoi, imediat după ce realizezi acest lucru, începi să îți dorești să fi fost.

Deși filmul oferă câteva momente incitante, tonul serios și bombastic dezamăgește.

Povestea despre originea legendei populare britanice, răzvrătitul Robin Hood, a lui Ridely Scott, nu este la fel de bună precum ”Gladiator” și nici o versiune memorabilă a banditului din Sherwood Forest, abonat la Hollywood.

Cel mai bun compliment pe care l-aș putea spune regizorului Ridley Scott, scenaristului Brian Halgeland, și întregii ditribuții de la ”Robin Hood” este că nu am putut să-l compar cu anterioarele versiuni. Au reușit să își pună amprenta pe această familiară poveste fără să o strice.

Interesant este modul prin care Robin Hood dă greș: prin fiind prea lung, prea ilogic, prea stupid, și cel mai dezamăgitor prin a nu fi despre Robin Hood, cel puțin nu cel cu care ești familiar.

Rusty Crowe și arcul său de încredere sunt într-o formă bună, dar filmul nu poate vedea pădurea Sherwood din cauza copacilor.

Ceea ce rămâne la final este imaginea lui Robin Hood ca un om obișnuit, condus nu de superputeri, ci de forța unei idei.

Nu este plictisitor, dar este departe de a fi interesant, iar faptul că se încheie în momentul în care cele mai multe filme despre Robin Hood încep ridică îngrozitoarea posibilitate a unei continuări.

”Robin Hood” îți poate fura timpul, dar nu îți oferă nimic în schimb.

Scott nu este un Sergei Eisenstein, Carl Theodore Dreyer, Elem Klimov, sau Terence Malick. Poate că este vizionar, dar nu e un poet. În loc să studieze ochii personajelor sale și emoțiile care reies din aceștia, el se fixează numai pe transpirația lor.