Cele aproape două ore de film vă vor da satisfacție, în timp ce-l veți urmări pe Alex Murphy cum împarte justiția. Acțiunea se succede în ritm alert, iar încleștările sunt coregrafiate excelent, efectele speciale de calitate și jocul actoricesc bun întregesc filmul, lăsându-vă să vă doriți o continuare.

“Robocop” prinde un loc adjudecat cu usurinta in randul filmelor fanteziste despre societatile futuriste si incaseaza aprecieri pentru incapatanarea de a nu face dintr-un remake o nedreapta copie, dandu-i forma care i se potriveste cel mai bine.

Atractiv si intens. “RoboCop” incepe lent dar se termina exploziv.

Deși remake-ul nu mi-a ajuns mie la suflet (mi-a plăcut foarte mult cel din 1987), e un action-movie care ar putea să le placă iubitorilor de blockbustere sau celor care nu au văzut originalul.

RoboCop-ul lui Jose Padilha este excelent, mai ales pentru faptul ca in armura lucioasa a cyborgului sau se reflecta foarte bine multe dintre problemele actuale din societate.

Remake sau nu, problemele multe ale lui Robocop sunt cu totul noi, și au puțin de a face cu o comparație crudă.

Te-ai aștepta ca actorii să fie mai distractivi într-un film ca Robocop, dar cu excepția lui Jackson toți ceilalți joace total plictisitor.

Cu toate că Padilha și echipa sa sunt de admirat că au adus conceptul în zilele noastre și adresează câteva întrebări în privința dronelor[etc.]… au luat mult din ceea ce a făcut acest concept distractiv, realizând un Robocop ușor de uitat.

Remakeul lui Jose Padilha la filmul cu accente noir și amuzante al lui Paul Verhoeven se transformă într-un film de acțiune plictisitor.

De-a lungul său, un personaj se referă la RoboCop ca fiind „Omul de Tinichea” , iar pentru a da credit filmului, acesta încearcă în mod disperat să aibă suflet. Oh, dar măcar dacă ar fi avut creier.

Acest remake al filmului clasic din 1987 despre o societate distopică are actori mai buni, un scenariu mai meticulos realizat și, evident, efecte mai spectaculoase, dar îi lipsește charisma originalului.