Stiti filmele alea care atunci cand se termina ai vrea sa le stergi imediat din minte pentru a le revedea la nesfarsit?! Cu Shark Night 3D este putin mai diferit, as vrea sa il sterg din minte si din istoria cinematografica. Si atat, nimeni sa nu il mai revada vreodata, Filmul-Despre-Care-Nu-Vorbim.

Nu este din seria celor pe care le-ai revedea.

Acest film, cu rating PG-13, e darnic cu scene în care sângele tulbură apa oceanului, dar îi lipsește cu desăvârșire scenele cu carne sfâșiată la propriu. (Și în vreme ce campania de marketing s-a bazat mult pe tinere în bikini, filmul e cam zgârcit și cu acest tip de carne.)

Un film atât de previzibil încât nu pare prea distractiv nici măcar pentru rechini; probabil că atunci când deschid gura, de fapt cască de plictiseală.

Rezultatul este un film nu neapărat prost, ci doar… bleah.

Aș zice că oricine cumpără un bilet la un film intitulat Shark Night 3D, va primi exact ceea ce a plătit și, în zilele noastre, acest lucru poate părea un adevărat miracol.

Un film de serie B, destinat să aducă mulțimi de oameni în cinematografe.

O dezamăgire.

N-aș putea spune că nu e distractiv, dar, deși reprezintă un final drăguț pentru distracția din timpul verii, nu e în niciun caz un alt Piranha 3D.

Premisa este ridicolă, bineînțeles… rechini într-un lac din Louisiana, în timp ce o tipă bună, de colegiu, își aduce prietenii, la fel de arătoși, pentru o petrecere de weekend… dar și mai ridicol este cum ajung ei acolo și de două ori mai ridicol este motivul pentru care ajung acolo . E un hat-trick al ridiculozității.

Dacă filmul lui Ellis se dorește a fi unul pe care să-l vezi după miezul nopții, pe DVD, asta s-ar putea să nu se întâmple prea curând, pentru că cu cât mai repede părăsește cinematografele, cu atât mai repede nimeni nu o să-l mai vadă vreodată.