Ritchie practic l-a reinventat pe Sherlock Holmes. Uitați tot ce știați despre detectivul genial, calculat și liniștit care dezleagă cazurile aparent fără rezolvare din Londra secolului 19.

Este exact așa cum mi l-am imaginat: rafinat, cu replici inteligente și ironice, imagine excelentă și coloana sonoră perfectă.

Sherlock Holmes se zbate în toate direcţiile greşite. Este o satiră adresată seriozităţii victoriene ? E thriller ? E comedie ? Cel puţin, în trecut, Richie ştia ceea ce face, chiar dacă nu era prea bun. Acest amalgam de genuri reflectă un colaps al încrederii în abilitatea sa de a crea orice.

Inteligenţa nu a fost unul dintre atributele lui Guy Richie ca realizator de filme. Dorinţa sa primară, realizată cu succes la începutul carierei sale, în “Lock, Stock and Two Smoking Barrels” şi “Snatch”, a fost întotdeauna de a fi cool: a face filme cool despre băieţi cool cu lucruri cool. Da, “Sherlock Holmes” este oarecum cool. Dar, acesta nu este un compliment.

Sherlock Holmes este un amalgam ciudat, un divertisment ușor, care te bombardează cu tot felul de lucruri fără a-i păsa dacă acestea rămân undeva.

A furat Hollywood-ul o altă legendă culturală britanică ? Da, dar de data aceasta rezultatele sunt pozitive.

Downey este irezistibil. Filmul, nu prea.

E o victorie pentru Guy Ritchie și echipa sa talentată

Guy Ritchie a realizat cea mai incitantă, excentrică și accesibilă versiune de film (până în acest moment) a celui mai mare detectiv al lumii.

Guy Ritchie transformă un detectiv genial într-un erou de acțiune, cu rezultate contradictorii.

Încă un erou clasic a fost hrănit în fabrica f/x, rezultând un superman modern.

Lipsit de un substrat emoțional, prost scris și cu o dezordine neoriginală, este parțial salvat de actorii principali.

O reintroducere în lumea personajelor clasice ale lui Conan Doyle împachetată în acțiune și divertisment.

Bazându-mă pe acest antrenant capitol introductiv al lui Ritchie, sunt mai mult decât nerăbdător pentru o continuare, sperând să fie la fel de bună.

Sherlock Holmes greșește în multe privințe cu excepția uneia singure – la box-office.

Sherlock Holmes este atât de ușor de îndrăgit încât după primele 60 de minute îți vei simți obrajii extenuați de atâta râs și te vei întreba dacă Ritchie nu și-a epuizat prea devreme toate trucurile.

Ritchie vine exact cu ce te-ai fi așteptat de la el – cu un Sherlock Holmes modern, anacronic, aflat, parcă, pe steroizi. Mă aștept la un sequel. sau la șase.