Deşi personajele sînt purtate de plot prin foarte multe spaţii, a căror amenajare trebuie să fi cerut nu puţin efort, Cohan e succint în descrieri – pune în scenă ce-are de pus, expeditiv, dar nu neglijent, şi mută povestea în altă parte. Interesul dramatic a ceea ce are de pus în scenă e, nu o dată, totuna cu interesul vizual

Nimic nu e greşit sau în plus în thrillerul lui Miguel Cohan, dar în acelaşi timp nimic nu iese în evidenţă.

Un film foarte bine instrumentat din punct de vedere al gradarii tensiunii, al conducerii actiunii (previzibila pentru unii nemultumiti, dar oare – viata nu este previzibila?), al motivarii psihologice (fara insistenta stridenta) privind traiectoriile personajelor.

„Sin retorno” e un film pretențios, după o rețetă veche, cu o realizare mediocră și o expozițiune stȃngace care ȋi deconspiră finalul oricui ȋncearcă să anticipeze, cȃt de cȃt.