Ce-i reuşeşte lui Mendes e un melanj spiritual şi fantezist, de o fineţe fără precedent, între vechi (ba chiar foarte vechi) şi nemaivăzut.

Skyfall are toate datele pentru a deveni un clasic al seriei.

“Skyfall” arata un alt Bond. Un Bond care arata ca si-a depasit statutul de discipol care a devenit mai putin indragostit si mai preocupat de misiunile sale.

Skyfall se joacă în cele 143 de minute cu imaginaţia spectatorilor şi face adesea apel la latura mai sensibilă a personalităţii fiecărui cinefil.

Skyfall are un parcurs în fortă ce ne-a dezvăluit câte un pic din fostele gadget-uri, trecutul obscur şi vechile metode, dar a şi deschis o altă fereastră spre un viitor promiţător de misterios.

O iniţiativă interesantă susţinută cu un regizor de primă mână, care promite dar nu livrează, pentru că, până la urmă, nu poţi să-l omori pe Bond la fel de sigur cum nu poţi să scoţi reclama la marca de maşini care sponsorizează filmul.

Skyfall este unul dintre cele mai bune filme Bond, la fel cum The Dark Knight este unul dintre cele mai bune filme Batman. Skyfall este devansat [poate] doar de Casino Royal.

Mi se pare a fi un film ușor deconcentrat, apar câteva personaje ataș care dezechilibrează omogenitatea pe care ar fi putut să o aibă filmul, însă per ansamblu este un Bond onest, mai puțin seducător, mai obosit și aș tinde să asemăn acest proces de umanizare și aducere cât mai aproape de planul realului cu cel practicat de Christopher Nolan în cazul francizei Batman.

…marea calitate a filmului subzistă în regia impecabilă a lui Sam Mendes. În primul rând, Mendes se pliază perfect pe cerinţele filmului de gen. Construieşte solid secvenţele de acţiune. Gestionează ireproşabil suspansul. Chiar şi pe parcursul episoadelor relativ statice, de tranziţie, Sam Mendes menţine un ritm narativ alert, păstrând interesul spectatorului la cote maxime.

Greoi şi poticnit în construcţia scenariului – care fie arde etape (cum de se vindecă Bond atât de repede?), fie digeră îndelungat altele (în contextul în care oricum nu poate ieşi din convenţiile propriului şablon), la 140 de minute, Skyfall pur şi simplu nu e îndeajuns de direct şi de eficient.

Daca sunteti fani Bond, nu aveti de ce sa pierdeti acest film, dar daca seria nu v-a incantat niciodata nu cred ca asta este filmul care va va convinge. Pentru cei fara pareri formate, Skyfall ofera un film de actiune, mai mult decat unul de spionaj, cu o poveste personala care uneori vrea sa para mai profunda decat este si care pe durata sa va ofera entertainment de buna calitate.

Skyfall nu are umor, nu are glamour şi nu mai are nimic british în afară de actori. […] Creatorii au uitat că Bond nu e supraom, e cel mult un super-agent. Din dorinţa de a-l face invulnerabil, au sacrificat orice dîră de umanitate din acest personaj, altădată şarmant. L-au aneantizat.

Regizorul Sam Mendes, desi este la primul sau film de actiune, a reusit sa reinvie un James Bond usor dezorientat si sa-l transforme intr-un James Bond a carui directie pare sa fie una singura: succesul. Skyfall urca, si pe buna dreptate, pe podiumul celor mai bune filme din franciza.

În final, Skyfall se numără printre cele mai bune filme Bond realizate vreodată și, cu siguranță, este cel mai bun cu [Daniel] Craig.

Acesta este Bond așa cum nu l-ai mai văzut și năucitorul Daniel Craig, mai bun ca niciodată în acest rol

Exact așa cum Christopher Nolan a reinventat franciza Batman cu The Dark Knight, aici James Bond este renăscut, șters de praf și pregătit pentru alți 50 de ani.

Odată cu Skyfall, Mendes ne-a oferit un nou capitol palpitant dintr-o franciză care avea nevoie disperată de ceva nou, ceea ce-l face adevăratul erou al acestui film.

“Skyfall” este superior în orice privință lui “Casino Royale”, reboot-ul din 2006 în care Mr. Craig debuta în rolul lui Bond.

„Skyfall” este atât de bun încât aproape că uiți că este un film cu James Bond.

Skyfall are interpretări excelente, câteva momente de acțiune fantastice, locuri exotice, are orice ar fi trebuit să aibă. Și este fără îndoială cel mai bun film Bond cu Daniel Craig.

Cel mai elegant lucru la Skyfall este felul în care regizorul Sam Mendes și scenariștii Neal Purvis, Robert Wade și John Logan repartizează momentele de rămas bun și cele de regăsire, pregătind franciza pentru un viitor interesant.

…regizorul Sam Mendes reușește să aducă un omagiu sincer și sofisticat convențiilor care definesc seria Bond, în timp ce reamintește unicul lucru care a făcut din această serie una de durată – anume distracția.

Cu o durată de două ore și 25 de minute, filmul ține mult prea mult, dar a fost compus într-un mod artistic, astfel încât să ascundă simplitatea sa fundamentală.

Așa cum Bond amintește celor din jurul său că uneori ai nevoie de un om capabil să apese trăgaciul, Skyfall amintește publicului că filmele cu Bond pot fi în continuare relevante.

Mendes reinventează formula Bond și eliberează partea întunecată a agentului 007 pentru a-l readuce în atenție după 50 de ani.

Skyfall este cam tot ceea ce a-i fi dorit de la un Bond din secolul 21:
imperturbabil, dar fără a exagera, respectând tradiția, dar până la un moment dat, serios în momentele de suspans și relativ complex în construirea personajelor, dar cu o tentă de a distra, care nu a fost prezentă în ultima vreme.

Bond serbează cel de-al 50-lea film printr-un spectacol serios și impresionant.

Skyfall permite sentimentalismului să-i afecteze gândirea și riscă să-l demaște pe James Bond pentru totdeauna.