“Snow White and the Huntsman” isi va certifica intr-un tarziu admiratorii entuziasti si nu vor fi atat de multi pe cat s-ar fi prezis, dar va fi castigat deja prin faptul ca jocul actorilor argumenteaza aprecierile.

O îmbinare curioasă de elemente când plăcute, când dezamăgitoare, al căror rezultat nu are măsura potrivită pentru mine, o ferventă iubitoare a fanteziei și a poveștilor.

Snow White nu îşi propune să îi încânte pe copii, ci să devină o “joacă” pentru adulţi.

Desi in principiu comercial, Snow White and the Huntsman este un film pe care il recomand tututor; avem nevoie de povesti clasice reinventate, care sa pastreze insa ingredientele cheie, universal valabile, alaturi de adevarul suprem: macar aici, binele va invinge intotdeauna raul.

Pana la urma “Alba ca Zapada si razboinicul vanator” este doar o adaptare vizionara a unui basm clasic, un spectacol epic cu efecte vizuale spectaculoase zugravind o lume sumbra, tenebroasa, cu scene de lupta intense vizual si auditiv, cu costume si machiaje care probabil vor fi nominalizate la premii internationale dar… fara suflet…probabil l-a consumat Ravenna intr-o pauza de filmare…

Abordarea lui Rupert Sanders se îndepărtează cu mult de povestea originală, ceea ce face filmul mult mai interesant, dar și greu de recomandat

De la titlul care îi omite pe „şi cei şapte pitici” până la execuţie (aş merge într-atât de departe încât să o numesc viziune) Snow White părea că va lăsa impresia unei opere complexe, de sine stătătoare (epice, dacă vreţi), lucru lăudabil chiar şi la nivel de intenţie. Din nefericire, se împiedică întrucâtva în încercarea sa de a se disocia de filmele lângă care va fi oricum pus în raft, tocmai pentru că nu îşi duce până la capăt ţelurile.

Categoric mai captivant decât Oglindă, Oglinjoară, celălalt film inspirat de povestea culeasă de fraţii Grimm (din fericire Snow White and the Seven nu a mai primit undă verde de la studiourile producătoare), Albă ca Zăpada şi Războinicul Vânător compensează lungimea exagerată şi replicile nefericite cu un look foarte interesant.

Încurcat și supra-apreciat.

Ce nu ne oferă această poveste revizionistă este o dragoste pasională – sărăturile ei sunt atât de reci la fel cum zăpada este albă.

Snow White and the Huntsman are un mister care îți pătrunde în suflet – dar, în același timp, reprezintă o oportunitate ratată. Regizorul Rupert Sanders își pierde luciditatea exact în momentul în care povestea începe să se dezvolte.

Este captivant modul în care Snow White and the Huntsman abordează fiecare temă.

În cele din urmă, Snow White and the Huntsman este o reeditare captivantă a basmului fraților Grimm.

Poate că sunt momente în care e frumos de privit, dar așa cum regina cea rea ne învață, acestea vin cu un cost: este vorba despre – mai important decât orice – o experiență plăcută.

Snow White and the Huntsman reinventează legendara poveste într-un film plin de imaginaţie şi de cadre foarte frumoase.

Un stil vizual puternic se luptă cu o poveste care nu se ridică la acelaşi nivel.

De departe cel mai bun lucru din film este interpretarea lui Charlize Theron. Însă, filmul încearcă prea mult să fie pe placul tuturor, ajungând să fie trei filme într-unul singur.

O reinterpretare îndrăzneaţă a unui basm familiar şi elementele de design senzaţionale sunt puse în umbră de o poveste neclară în majoritate şi de personaje nedefinite bine.

Rupert Sander a reuşit ceva fantastic în acest film. Atmosfera e atât de densă încât o poţi tăia cu cuţitul şi să o întinzi pe pâine.

Un ton foarte puternic de basm şi un ambiţios regizor debutant prezintă o nouă faţă interesantă a unei poveşti bine-cunoscute.

Snow White and the Huntsman este un reinterpretare de slabă calitate a unui basm clasic, dar care are parte de una dintre cele mai bune interpretări din partea lui Charlize Theron.